Sfântul Vasile cel Mare spune că sunt trei etape în creșterea duhovnicească.

Da, prima etapă este aceea a robului, a sclavului. Un sclav știe că soarta sa depinde de stăpânul său care are dreptul să-l bată, să-l omoare sau să-l vândă pe el, dimpreună cu femeia și copiii săi. Prin urmare, el va face voia stăpânului său. Duhovnicește vorbind, este vorba despre creștinul care împlinește poruncile lui Dumnezeu de frică să nu ajungă în iad. El înțelege că și de ar trăi chiar o mie de ani în păcat, tot nu ar fi rentabil, căci apoi, s-ar putea chinui în iad pentru toată veșnicia.

A doua etapă este cea a năimitului, a mercenarului. Acesta este un om liber care este plătit pentru treaba pe care o face. El muncește după măsura în care este plătit. Duhovnicește vorbind, este vorba despre creștinul care vrea să ajungă la cele mai mari înălțimi din Rai, căci, cum se spune, multe lăcașuri sunt. Cel care este vrednic și bun, înaintează mereu din ce în ce mai mult spre Dumnezeu, fără însă să Îl atingă vreodată, căci Dumnezeu este infinit. Totuși, el se apropie din ce în ce mai mult. Dumnezeu, bineînțeles, este viața noastră și fericirea noastră, El este totul pentru noi.

A treia etapă este cea a fiului. Un fiu împlinește voia tatălui său nu pentru că îi teamă de pedeapsă, nici pentru că ar fi un sclav, nici pentru că ar dori să fie răsplătit de tatăl său, căci el nu este un năimit. El o împlinește în mod liber, pentru a-l ferici pe tatăl său. În duh, este vorba despre creștinul care împlinește voia lui Dumnezeu pentru că Îl iubește pe Dumnezeu.

În timp ce primii doi se gândesc la ei înșiși - unul nu vrea să fie pedepsit iar celălalt vrea să fie răsplătit - fiul se gândește la Dumnezeu. Acesta este creștinul adevărat. Dar nu putem ajunge la starea de fiu înainte de a fi trecut prin primele două etape. Cât timp vom poposi în fiecare dintre cele două etape… asta depinde de fiecare dintre noi.