În războaiele lumeşti, oamenii se străduiesc să-şi apere graniţele şi oraşele sau să le recâştige de la partea adversă. Vrăjmaşul diavol se străduieşte să ne ia cu forţa nu oraşele, nu hotarele, nu bogăţia noastră, ci sufletul; nu trupul, ci sufletul nostru să-l prindă şi să-l piardă pe veci; nu fericirea pământească şi vremelnică, ci pe cea cerească şi veşnică. Prin toată această osteneală şi grijă a lui se străduieşte să ne atragă împreună cu el la pieire. Ia aminte, creştine, cu câtă răutate, duşmănie şi cruzime ţi se împotriveşte vrăjmaşul şi fereşte-te de el! Diavolul se străduieşte să ia de la tine cu forţa nu aur, nu argint sau alte lucruri trecătoare, ci comoara cea nepieritoare şi veşnică, mântuirea ta. Păzeşte-o pe aceasta nu numai mai mult decât pe averile tale, ci mai mult decât pe însăşi viaţa ta.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 62)