„Dintru a nu cunoaște Scripturile pricină este a tuturor relelor“ (Sfântul Ioan Gură de Aur)

De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc și am crezut că aceste cuvinte pot folosi și la alte persoane care nu prea au vreme să deschidă cărțile și poate nici nu au la îndemână cărțile potrivite. Știu că în ziua de azi mai toată lumea este grăbită și cărțile cele groase ale Sfinților Părinți stau uitate și rar cine la mai citește. Așa este duhul veacului, așa sunt ocupațiile oamenilor, așa este războiul cel nevăzut, încât lucrul cel duhovnicesc și mai ales citirea cărților sfinte, nu prea au loc în viața creștinilor de azi. Și asta nu se întâmplă numai în lumea mirenilor, ci însăși monahii au început să ajusteze viața după moda nouă. Grija celor pământești îi ține încătușați și nu pot să mai afle vreme pentru citirea și cugetarea dumnezeieștilor Scripturi.
Abia au vreme să asculte pravila din biserică, însă și atunci mintea le este împovărată cu grija trupească și cu necazurile vieții. Pentru îndulcirea sufletului greu se găsește vreme în veacul nostru. Și aceasta ne păgubește mai mult decât toate. Căci neavând răgaz a privi mai des către cele cerești, uităm rostul vieții, slăbim duhovnicește și ajungem de multe ori la deznădăjduire, când știm ce fel de făgăduință am făcut înaintea lui Dumnezeu și când vedem în ce fel se cheltuiește viața în chip zadarnic.
Iată cum ne sfătuiește Cuviosul Nicodim Aghioritul în privința asta: „Toți creștinii care știu carte sunt datori a citi dumnezeieștile Scripturi, pentru că, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, fără citirea Sfintelor Scripturi nu se poate cineva a se mântui. Iar în Cuvântarea cea pentru Lazăr, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Că nu este cu putință a se mântui cineva, neîndulcindu-se adeseori de citirea duhovnicească!“
Apoi Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că citirea luminează și adună mintea și năravurile le pune în rânduială.
Iar Sfântul Efrem Sirul zice: „În ce chip trâmbița strigând în vreme de război, deșteaptă osârdia vitejilor luptători împotriva inamicului, așa și Sfintele Scripturi deșteaptă osârdia ta spre cele bune și te îmbărbătează pe tine împotriva patimilor. Pentru care, frate al meu, trezește-te cu întemeiere și te sârguiește de-a pururea a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca să te învețe pe tine cum se cade a fugi de cursele vrăjmașului și a dobândi viața veșnică“.
Sunt însă unii care citesc, dar nu-și dau silința ca să înțeleagă cele scrise. Sfântul Apostol Pavel scrie către ucenicul său Timotei: „Ia aminte la citire!“ Iar Purtătorul de Dumnezeu Ignatie poruncește diaconului Iron, scriindu-i: „Ia aminte la citire, ca nu numai tu să cunoști legile, ci și la ceilalți să le tâlcuiești“. Iar despre Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie Teologul – spune istoricul Rufin – că 13 ani au șezut în pustie cugetând Scripturile.
Acum să ne oprim puțin, cei care trăim în veacul acesta de pe urmă și să ne întrebăm: Dacă în vremea veche era neapărată nevoie de citirea Scripturilor (când erau și povățuitori destui cu viață sfântă și lumea era mai credincioasă), dar oare astăzi când s-au înmulțit vicleșugurile în lume și s-au împuținat păstorii cei buni, acum când nu mai găsești pildă de viață curată și nici povățuitori sufletești, cu cât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor cărți pentru a nu greși drumul mântuirii.
Să ne gândim fraților că mântuirea noastră este în mare primejdie acum când nu mai sunt povățuitori. Deci, să fim mai cu pază de orice vătămare sufletească și mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi, căci în ele vom afla mângâiere și luminare.
Dacă nu mai sunt povățuitori vii să ne ajute, să alergăm mai mult la cuvintele Scripturii pe care ni le-au lăsat moștenire Sfinții Părinți. Folosind mai des sfaturile lor și urmând pilda vieții lor, nu vom rătăci drumul mântuirii (cu darul lui Dumnezeu).
Eu, nevrednicul, am căutat să aleg din cărți cuvintele care ne folosesc mai mult în viața călugărească și pe care nu le pot afla cu ușurință toți, mai ales cei care sunt veșnic ocupați în ascultări și în treburi.