Peștera Sfintei Teodora de la Sihla

Peștera Sfintei Teodora de la Sihla este un loc de pelerinaj și rugăciune care se află la 1000 de metri altitudine, într-o zonă stâncoasă a Obcinei Sihlei din Munții Stânișoarei, în apropierea Mănăstirii Sihla.

Peștera este situată într-un spațiu îngust dintre două stânci înalte, în care a fost creat un altar de rugăciune, luminat mereu de lumânări și candele aprinse de vizitatori.

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650 în satul Vânători Neamț, în vremea păstoririi Sfântului Mitropolit Varlaam și a domniei lui Vasile Lupu. Tatăl Sfintei a fost dregătorul Ștefan Joldea, armaș la Cetatea Neamțului.

De mică a deprins dragostea și frica de Dumnezeu de la părinții săi și de la marii duhovnici ai mănăstirilor și schiturilor nemțene din zonă. S-a căsătorit cu un tânăr evlavios, la insistențele părinților, însă, după ce aceștia au trecut la Domnul, s-a retras la Mănăstirea Vărzărești din munții Buzăului, iar soțul său a intrat în obștea Mănăstirii Poiana Mărului, devenind monahul Elefterie.

După câțiva ani, năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzărești, iar sfânta s-a retras în munții Vrancei împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia. După trecerea la Domnul a stareței sale, Cuvioasa Teodora a părăsit munții Vrancei și s-a retras în părțile Neamțului, nevoindu-se aici timp de 20 de ani. Singurul care știa de ea și de nevoințele sale era duhovnicul Pavel, cel care venea să o spovedească și să o împărtășească.

După tradiție, unul dintre locurile de nevoință ale Sfintei Teodora a fost o peșteră situată într-un spațiu îngust dintre două stânci înalte. Acest loc este cunoscut până astăzi sub numele de „Peștera Sfintei Teodora”. În apropierea peșterii se afla și o stâncă de o formă neobișnuită, unde tradiția spune că era locul în care păsările sălbatice aduceau firimituri de hrană de la Mănăstirea Sihăstria.

În al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, fericita Teodora, simțindu-și aproape sfârșitul vieții, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a trecut la Domnul. Cinstitul trup al Sfintei a rămas în peștera în care s-a nevoit până în 1830.

După aflarea sfintelor moaște, domnul Mihail Sturdza le-a așezat spre închinare într-o raclă frumoasă mai întâi în biserica Schitului Sihla, apoi în biserica nouă de la Mănăstirea Miclăușeni. În 1965, în timpul ocupației rusești, moaștele Sfintei Teodora au fost duse la Lavra Pecerska din Kiev.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în mod solemn sfințenia Sfintei Teodora în anul 1992, ziua de prăznuire fiind 7 august, a doua zi după sărbătoarea Schimbării la Față.

(Foto) Pași de pelerin la Peştera Sfintei Teodora de la Sihla

(Video) 10 Lucruri despre Peștera Sfintei Teodora de la Sihla

Mănăstiri: Mănăstirea Sihla

De la același autor

Ultimele din categorie