peșteră

Peştera Sfinţilor Luca şi Ilarion de la Schitul „Sfânta Ana” – Athos

La Schitul „Sfânta Ana”, în partea de nord-est, într-o adân­citură a muntelui, se află locul în care s-au retras pentru nevoinţă Cuvioşii Noi Mucenici Luca şi Ilarion, înainte de a primi cununa muceniciei.
10 fotografii

(Foto) Închinare la peştera Sfinţilor Luca şi Ilarion de la Schitul „Sfânta Ana” – Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
12 fotografii

(Foto) Popas la peştera Sfântului Ioan de la Prislop

Foto: Pr. Silviu Cluci
Se spune că un tânăr cu numele Ioan, din satul Silvaşul de Sus - în hotarul căruia se află şi sfântul locaş - a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de la Prislop, ducând o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune. După un număr de ani, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 de metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Slivuţ (Silvuţ), unde şi-a săpat singur, cu mari nevoinţe, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”. Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viaţa lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune tradiţia populară că pe când îşi făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălalt al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau „Sfântul” Ioan de la Prislop.

Cum au fost descoperite moaştele Cuviosului Nil Athonitul - Izvorătorul de mir

Unii dintre fraţi, auzind despre minunile Sfântului, au luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Marea Lavra şi au început să sape temelia unei biserici ca să o zidească. Acolo au găsit preaslăvitele Moaşte ale Sfântului în anul 1815, la 7 mai.

Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul din Ein Karen

„Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. (…) Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte” (Luca 1, 57, 65).

Peștera Cuviosului Iosif Isihastul de la Aghia Anna

Peștera aceasta se află lângă Schitul „Sfânta Ana Mică”, spre mare, într-un loc depărtat şi ascuns de mulţi. Acolo au stat cândva câţiva monahi ruși.

Sfântul Grigorie Decapolitul – cinci secole de minuni şi vindecări pe pământul ţării noastre

În anul 1920, unei femei numită Măria din satul Cacova (Vâlcea), căzând dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul şi a fost adusă după câteva zile în mănăstire, la Sfântul Grigorie. Făcându-i-se Sfântul Maslu, bolnava a deschis ochii mari, şi-a venit în simţire şi a cerut să fie ridicată în picioare. Apoi s-a întors la casa ei vindecată, cu rugăciunile Sfântului Grigorie făcătorul de minuni.

Mănăstirea Mega Spileo (Marea Peşteră) din Peloponez, Grecia

În partea de nord a Peloponezului, pe drumul ce face legătura între Diakofto și Kalavrita, între pădurile dese de pin şi defileurile abrupte ale muntelui Chelmos, se află vechea Mănăstire Mega Spileo.

Peștera Sfintei Teodora de la Sihla

Peștera Sfintei Teodora de la Sihla este un loc de pelerinaj și rugăciune care se află la 1000 de metri altitudine, într-o zonă stâncoasă a Obcinei Sihlei din Munții Stânișoarei, în apropierea Mănăstirii Sihla.

Cuvioasa Teodora de la Sihla şi rugăciunea izbăvitoare de moarte

Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munţii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de peştera Cuvioasei Teodora. Deci, năvălind asupra ei ca s-o ucidă, sfânta a căzut în genunchi şi, înălţându-şi mâinile către cer, a strigat: „Izbăveşte-mă, Doamne, de mâinile ucigaşilor!”. În clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul peşterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte.

Pagini