Tradiţia Mănăstirii Mega Spileo sugerează că această icoană ar fi una dintre primele icoane pictate de Sfântul Evanghelist Luca şi că atunci când a înfăţişat-o Fecioarei Maria, ea a spus: „Darul Celui Care S-a născut din mine să fie cu ea!”. Mai târziu, Sfântul Luca a dăruit această icoană, împreună cu Evanghelia lui şi Faptele Apostolilor, fiului său duhovnicesc Teofil, guvernatorul Ahaiei.

În timpul prigoanei romane, când mulţi dintre primii creştini au luat moarte mucenicească, icoana a fost ascunsă în peşteră, unde a rămas până când s-a descoperit în chip minunat Sfintei Eufrosina, în timp ce îşi căuta oile pe aceste locuri abrupte.

Tânăra Eufrosina era din satul apropiat Galata (astăzi Zachlarou) şi păştea adesea turma tatălui ei pe lângă o stâncă înaltă. De două ori văzuse una dintre capre suind la gura unei peşteri din stâncă şi întorcându-se cu botul plin de apă. Bănuind că acolo se afla un izvor cu apă rece, a urcat să se uite. După ce şi-a făcut drum prin tufărişul des, ea s-a aflat la gura unei peşteri foarte mari. Deodată a auzit un glas care-o striga pe nume. Privind în jur, a văzut o icoană a Maicii Domnului în partea de sus a peretelui peşterii, şi din icoană a auzit un glas care-i spunea să aştepte sosirea monahilor Simeon şi Teodor.

Aflând de icoană printr-o arătare a Maicii Domnului, monahii Simeon şi Teodor din Tesalonic au pornit în căutarea ei. Sosind în Ahaia, Cuvioşii Simeon şi Teodor s-au rugat iarăşi pentru călăuzire şi în noaptea aceea au avut un alt vis în care li se spunea să meargă la râul Bouras, aflat la două ore distanță, unde vor afla o păstoriţă cucernică, Eufrosina, care îi va duce la icoană. A doua zi dimineaţă, pe când se apropiau de locul căutat, au găsit-o pe păstoriţă aşteptându-i.

Ea le-a dat bineţe şi i-a chemat pe nume. Înfricoşaţi de părelnica ei vedere cu duhul, părinţii au şovăit să se apropie, dar văzând îndoiala lor, Eufrosina a chemat numele Maicii Domnului şi lovind cu toiagul stânca pe care stătea, din ea a ţâşnit un izvor cu apă limpede şi dulce.

Acest izvor dăinuie până astăzi şi poartă numele Eufrosinei. Orice pelerin calcă pragul mănăstirii Mega Spileo îşi potoleşte setea la izvorul Sfintei Eufrosina.