Dacă am vrea să scriem pe (foarte) scurt despre Sfântul Petru Apostolul, datele ar suna cam așa: Sfântul Petru (numit inițial Simon, Șimon sau Simeon) este una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului. Era de loc din Betsaida, în Galileea, și locuia la Capernaum. De „meserie” pescar, împreună cu fratele său, Andrei. Acesta i-L și face cunoscut lui Iisus Hristos care îl cheamă la apostolat. Numele „Petru”: Iisus i-a dat numele de Chefa (aramaică) sau Petru (greacă: Petros), care înseamnă „piatră”. Să-I fi intuit careacterul tare, rezistența la furtuni și disponibilitatea la privegherile prelungite în noapte numai din aceea că îl știe pescar? Martor a numeroase minuni, Petru se scufundă tottuși în apele tulburate de furtună ale Mării Tiberiadei. Pe care o cunoaște bine. Poate că tocmai cunoașterea mării l-a înspăimântat. Mărturisește despre Hristos că este „Fiul lui Dumnezeu cel viu” dar se leapădă de El la vremea judecății plină de ură a Sinedriului. De trei ori. De trei ori trădează dar pocăința îl salvează. Nu, nu.e frate de ne-cruce cu Iuda. Ci pur și simplu om. Nu va înceta să propovăduiască Evanghelia. E Apostolul căruia Învierea îi schimbă radical viața prin iertarea primită. Pare că e singurul care primește iertare, nominalizarea sa separat dar alărturi de Apostoli întărind cponștința Bisericii că. Omul Petru e iertat de Dumnezeu-Omul. Este Apostolul recuperat de pocăință și reșezat în lucrare prin Iertare.

După Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt îl vedem mereu ca o poarta-voce a Aposotolilor. Retras parcă în palnul doi Iacov, fratele-rudă al Domnului, cel dintți lider al Ierusalimului, îngăduie prin voia lui Dumnezeu pescarului să crească în mărturisire. Săvârșește minuni. El e o minune. Se stinge sub Nero, în jurul anilor 64-67 d.Hr. alegând să moară pe un hipodrom imens, răstignit cu capul în jos pentru că socotește nevrednic trupul său de aceeași slavă vu Hristos-Răstignitul Înviat. Îi sunt atribuite două epistole care reprezintă, în orice caz, modul său de a gândi dinamica mărturiei în Hristos a Evangheliei către iudei și neamuri, deopotrivă.

Petru era născut, dimpreună cu Andrei, în Betsaida. Nu departe de Capernaum, ar zice unii. Vă reamintesc însă că Betsaida (în ebraică: Beit Tsaida, „Casa pescarului” sau „Casa vânătorului”) a fost o localitate situată în nord-estul Mării Galileii, în apropierea locului unde râul Iordan se varsă în lac. Este cunoscută atât din surse istorice, cât și din Noul Testament.Betsaida este asociată cu mai mulți dintre apostolii lui Iisus: Petru, Andrei și Filip erau originari din Betsaida (Ioan 1, 44). Aici Iisus a vindecat un orb (Marcu 8, 22–26) care dintâi mărturisește, aproape metaforic: „Văd oamenii, îi văd ca niște copaci umblând”. În apropierea Betsaidei a avut loc, potrivit tradiției, înmulțirea pâinilor și a peștilor (Luca 9, 10). Iisus a mustrat cetatea pentru necredință, alături de Corazin și Capernaum (Matei 11, 21 și Luca 10, 13). Reperele arheologice sunt și ele identificabile. În secolul I d.Hr., localitatea a fost ridicată la rang de oraș de către Filip Tetrarhul, fiul lui Irod cel Mare. El a redenumit-o Iulia (Julias) în onoarea Liviei Drusilla, mama împăratului Tiberiu, care după adopția în familia imperială purta numele Iulia Augusta. Orașul se afla într-o regiune de graniță între teritoriile iudaice și cele aflate sub influență elenistică și romană, ceea ce i-a conferit un caracter mixt cultural. Identificarea exactă a Betsaidei a fost mult discutată. Principalele situri propuse sunt: Et-Tell – considerat de mulți arheologi drept vechea Betsaida/Iulia și El-Araj – o ipoteză mai recentă, susținută de unele descoperiri bizantine și romane, inclusiv vestigii ale unei biserici care ar putea fi asociată tradiției privind casa apostolilor. Deși dezbaterea continuă, ambele situri se află în apropierea țărmului nordic al Mării Galileii.

Ce știm azi este că era un centru de pescuit, favorizat de apropierea de lac și dispunea de terenuri agricole fertile datorită văii Iordanului. Nu e așadar tocmai o zonă săracă. Din punct de vedere cultural a cunoscut influențe evreiești, grecești și romane. Militar a avut importanță strategică datorită poziției sale la intrarea în regiunea Gaulanitidei. (Gaulanitis) corespunzătoare astăzi, în mare parte, actualelor Înălțimi ale Golanului. Nu foarte departe erau Galileea și cetățile Capernaumului (Cafarnaum), Corazin (Chorazin) și Cezareea lui Filip (Caesarea Philippi) – la nord de Betsaida, în aceeași zonă administrativă.

Astăzi avem argumentată prezența lui Petru prin câteva descoperiri arheologice. În ultimii ani, descoperirile de la El-Araj, considerat de mulți cercetători drept cel mai probabil loc al Betsaidei din Noul Testament, au atras atenția lumii creștine. Cea mai importantă descoperire creștină este o bazilică bizantină din secolele V–VIII, identificată de arheologi cu „Biserica Apostolilor”, menționată de pelerinul Willibald în secolul al VIII-lea. Tradiția susținea că această biserică fusese construită peste casa apostolilor Petru și Andrei. Printre descoperiri se numără: pardoseli de mozaic bine conservate, fragmente de marmură sculptată, tessere aurite (piese de mozaic din sticlă aurită) și elemente ale locașului bizantin. Într-un mozaic al bisericii a fost găsită o inscripție grecească ce îl numește pe Petru:„căpetenia și conducătorul apostolilor cerești”, și îl descrie ca purtător al cheilor cerului. Cercetătorii consideră aceasta una dintre cele mai timpurii dovezi arheologice ale venerării speciale a apostolului Petru. Sub nivelul bisericii au fost descoperite ziduri și structuri din secolul I d.Hr., exact perioada în care au trăit apostolii. Arheologii cred că locuința respectivă a fost identificată de creștinii timpurii ca fiind casa lui Petru și Andrei, iar ulterior a fost acoperită de un complex bisericesc.

Cum era satul pescăresc în vremea Mântuitorului?  Săpăturile au scos la lumină: greutăți pentru plase de pescuit, unelte de pescuit, vase de piatră caracteristice populației evreiești din secolul I și o serie de monede hasmoneene și romane. Aceste descoperiri susțin descrierea evanghelică a Betsaidei ca sat de pescari și loc de origine al unor apostoli. Efortul făcut de arheologi a dus la descoperirea de vestigii romane importante: un cartier de locuințe din secolele I–III, monede din vremea lui Nero, rămășițe ale unei băi romaneprecum ziduri și structuri urbane care corespund descrierii lui Iosif Flaviu despre transformarea Betsaidei în orașul Julias. Pentru aceea arheologii cred că mai curând El-Araj este locul satului pescăresc din secolul I. acesta este unul din locurile în care tradiția creșrină veche și arheologia par să se întâlnească în mod direct.

De ce toate aceste amănunte? Într-o lume avidă de istorii e necesar să reconstruim Istoria creștinismului. A cărei filă petrinică începe acolo, pe țăm de mare internă, la vremea în care trei pescari Petru, Andrei și Filip sunt chemați de Dumnezeu-Omul să devină vânători de omeni- dupăcum minunat auzim în Troparul Rusaliilor: „Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ție.” Mărire Lui celui care vede lumina din oameni!