Doar prin conştientizarea groazei, a puterii ucigaşe a păcatului, a ruşinii faţă de faptul că nu suntem vrednici de noi înşine - cu atât mai mult de alţii şi de Dumnezeu - putem găsi în noi puterea de a ne smulge din această captivitate a păcatului; însă cât timp ne complacem în captivitate, rămânem captivi.

(Mitropolitul Antonie al Surojului, Bucuria pocăinţei, Editura Marineasa, Timişoara, 2005, p.16)