Năvălesc pofte rele şi ca un tăun îţi aţâţă sufletul spre porniri nestăpânite şi desfrânate? Dacă vei lua aminte la tine însuţi (Deut. 15, 9), îţi vei aminti că plăcerea de acum va avea sfârşit amar, că gândirea de acum din trupul tău, pricinuită de plăcere va naşte viermele cel înveninat (Is. 66, 24, Mt. 9, 44, 48) care te va munci în veci în iad şi că înflăcărarea trupului va ajunge mama focului veşnic. Ei bine atunci plăcerile vor pleca îndată fugărite; şi minunată potolire şi linişte se va pogorî în sufletul tău.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia III, 7, p. 373)