Nu ocoli plecările genunchilor. Căci plecarea genunchilor închipuie căderea păcatului de la noi și prilejuiește mărturisirea lui; iar ridicarea înseamnă pocăință, închipuind făgăduința unei vieți întru virtute. Dar fiecare îngenunchere să se săvârșeacă cu chemarea înțelegătoare a lui Hristos, ca prinzându-se cu sufletul și cu trupul de Dumnezeu, să ni-L facem milostiv pe Dumnezeul sufletelor și al trupurilor. 

(Teolipt al Filadelfiei, Maxime și cugetări Filocalice, Manual, Editura Fotini, Galați, 2011, p. 289)