Să stai pe o bancă din parcul plin
de copii și porumbei
cu o cafea

sorbind dragostea vindecătoare
a lui Hristos

din tot ce vezi și auzi, 
din vocile luminoase ale copiilor,
din freamătul fraged al porumbeilor,
din liniștea netulburată a ierbii și a copacilor,
din nemărginirea caldă și senină cu care
cerul te înconjoară de pretutindeni

până viața se umple de
gustul dulce-amar de cafea al odihnei
în care dragostea se trezește
din somnul inimii...

Să stai pe o bancă
și să sorbi din toate
dragostea vindecătoare a lui Hristos
până parcul se face din nou
grădina Raiului...