Practic, noi acum ducem o viață nefirească, dar așa ne-am obișnuit cu ea încât socotim că acesta este firescul nostru. Dumnezeu a grăit către Adam și Eva zicând: „Iată, am dat vouă toată iarba care face sămânță, care este deasupra a tot pământul: și tot pomul ce are întru sine rod de sămânță va fi vouă de mâncare”, ceea ce înseamnă că hrana firească pentru om este aceea pe care Dumnezeu i-a dat-o atunci când l-a zidit, adică hrana vegetală. Căci mâncarea cărnii a fost îngăduită abia după potop, când umanitatea ajunsese într-o stare totală de degradare morală. Astfel putem lesne înțelege că postul este ceva firesc nouă, nu ceva nefiresc. Postul nu este o renunțare, ci revenirea la firea cea dintâi.

De ce e nevoie ca în post să ne curățim nu doar sufletul, ci și trupul? Nevoitorii dreptei slăviri (care au simțit întru sine umblarea Duhului lui Dumnezeu din pricina înlesnirilor duhovnicești cauzate de consumul doar de hrană vegetală) spun că trupul are acum ceva în el care e diferit de structura pe care a gândit-o Dumnezeu atunci când ne-a zidit. Adică are reziduuri, are toxine pe care organismul nu le-a putut elimina. Iar acest nefiresc al lui ne îngreuiază. Astfel, curățirea minții trebuie să se facă prin trup. De cele mai multe ori nu putem sta la rugăciune, ca stare conștientă, vie, a prezenței Duhului înlăuntru nostru tocmai pentru că mâncăm haotic și suntem plin de reziduuri. Și atunci cum e starea noastră? Dormim, căscăm, nu putem sta într-un loc, nu putem sta adunați, mintea visează, zboară, nu are răbdare, se mânie, răbufnește. Iar toate acestea nu au cauze strict duhovnicești, ci sunt legate de starea noastră trupească.

Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Marcu Ascetul spun că demonii nu au acces direct în mintea noastră. De aceea dracii nici nu știu gândurile noastre, iar singura lor posibilitate de a ajunge la mintea noastră este să ne atace organul fiziologic al minții noastre, care este creierul. Iar cel mai des, dracul se atinge de creier într-un mod foarte simplu. Sângele este cel care penetrează și circulă prin tot organismul. Iar dacă reușește să modifice compoziția sângelui, acest lucru va afecta și creierul. Sfântul Isaac Sirul spune că mare parte din gândurile rele pe care le avem, gânduri de egoism, de răutate, de invidie și multe altele sunt date de starea toxică a sângelui care, intoxicat fiind, circulă și prin creier. Iar în momentul în care circulă și pe acolo, fiind plin de impurități și neoxigenat cum trebuie, mintea slăbănogește și încep să apară gândurile rele, nu mai ai putere să te concentrezi, ești iritat, trist și așa mai departe. Într-un cuvânt, îți scade trezvia.

Sfântul Ignatie Briancianiov spune că hrana vegetală este cea mai bună pentru nevoitor, ea înfierbântând cel mai puțin sângele. Vaporii și gazele ce iau naștere din ea și urcă la creier au cea mai mică înrâurire asupra lui. Ea este cea mai sănătoasă, dat fiind faptul că stimulează în cea mai mică măsură  producerea de mucus în stomac. Din aceste pricini, ea înlesnește omului păstrarea curăției și trezviei minții, iar stăpânirea acesteia asupra întregii alcătuiri a omului se întărește. Asupra celor ce o întrebuințează au mai puțină înrâurire patimile, și aceștia au mai multă putere spre a se îndeletnici  cu nevoințele bunei cinstiri.

Scopul postului nu este acela de a face performanțe ascetice. Un părinte duhovnicesc contemporan spunea că postul este ca pregătirea pentru întâlnirea cu o altă persoană. Fac curat în cameră, pregătesc masa, dar scopul nu este să pregătesc locul, ci să mă întâlnesc cu celălalt. Postim pentru a ne întâlni cu Hristos. Taina trupului ține de taina persoanei, iar dacă eu n-am un trup curățit, atunci eu nu sunt o persoană deplină... Pot eu atunci să mă întâlnesc cu Persoana Deplină, care este Hristos?