Cei ce iubesc cu adevărat sunt independenți unul de celălalt, autonomi, nu sunt geloși, dar totodată năzuiesc să-l ajute pe celălalt să se realizeze, se mândresc cu succesele lui, sunt grijulii și mărinimoși. Iubirea matură spune: „Pot să trăiesc fără tine, dar te iubesc, și de aceea vreau să fiu alături.” Omul dependent este contopit cu celălalt, nu are teritoriul psihologic separat. Este gelos, vrea să fie proprietar, nu poate trăi fără celălalt – legătura dintre el și cel „iubit” este una forțată.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată : taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012,pp. 30-31)