Păstorule, conducătorule în lupta aceasta duhovnicească, ia aminte cât de cugetat şi de înţelept se cuvine să fii! Dacă în lupta văzută, unde oamenii se luptă împotriva altor oameni şi trupurile împotriva altor trupuri, este nevoie de conducători înţelepţi şi iscusiţi, cu atât mai mult în lupta duhovnicească este nevoie de conducători cumpătaţi şi înţelepţi, căci lupta nu se duce împotriva oamenilor, ci împotriva demonilor, nu împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor nevăzute şi viclene. O, păstorule! Tu, care şi pe alţii trebuie să-i povăţuieşti şi să-i înţelepţeşti! Se cuvine, deci, ca tu mai mult decât toţi să fii iscusit în cuvântul dumnezeiesc. Tu mai mult decât toţi se cuvine să te încingi cu sabia cuvântului dumnezeiesc, să fii pe deplin înarmat şi să priveghezi cu luare aminte, să fii permanent în luptă, căci vrăjmaşul, mai mult decât pe toţi, pe tine se osteneşte să te rănească şi să te răpună. Deci păzeşte-te şi pe tine, şi pe cei ce ţi-au fost încredinţaţi! Din mâinile tale se vor cere toate sufletele creştine. Aminteşte-ţi aceasta, iubitule, pune-o în inima ta şi nu dormita, ci stai la straja dumnezeiască.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 65)