A fost un stareţ care avea un ucenic; şi, murind stareţul, a rămas ucenicul singur. Iar ucenicul, fiind iubitor de tăierea voii, a cioplit un lemn gros, căruia i-a pus dulamă şi culion, şi l-a pus în mijlocul chiliei. Şi la tot ce facea cerea binecuvântare de la lemn, ca de la un stareţ. Într-una din zile, voind să se ducă în oraş, ca să-şi vândă rucodelia, a pus metanie lemnului din chilie, cerându-i binecuvantare ca să se ducă să-şi vândă rucodelia. Atunci lemnul i-a zis:

- Nu te duce, că sunt nişte hoti pe cale şi-ţi vor lua rucodelia.

Dar nu lemnul i-a vorbit, ci îngerul lui Dumneu care l-a văzut că este atât de iubitor de tăierea voii în toate.

(Fapte minunate de la Părinţi atoniţi, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 182)