Stareţul mai povestea cum unele împrejurări îl smeresc pe om: „Cineva a pregătit o cină acasă şi a trimis slugile să invite oaspeţii. Unul dintre invitaţi o întreabă pe sluga trimisă: «Oare stăpânul tău nu a găsit pe nimeni mai bun să trimită la mine?». Cel trimis a răspuns: «Pe cei buni la cei buni i-a trimis, iar pe mine m-a trimis la milostivirea voastră»”.

Stareţul mai spunea şi altele despre smerenie spre zidirea ucenicilor: „Un vizitator a venit la părintele arhimandrit Moise, dar, negăsindu-l acasă, s-a dus la fratele acestuia, la egumenul Antonie. Între altele, musafirul l-a întrebat pe părintele egumen: «Spuneţi-mi, părinte, ce pravilă ţineţi dumneavoastră?». Părintele Antonie a răspuns: «Eu am trăit şi în pustie şi prin mănăstiri şi am avut diferite pravile, dar acum mi-a mai rămas doar una, cea a vameşului: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!»”.

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 148)