Preasfințitul Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei – Scrisoare pastorală la praznicul Nașterii Domnului, 2019

Cuvântul ierarhului

Preasfințitul Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei – Scrisoare pastorală la praznicul Nașterii Domnului, 2019

Experiența ultimelor zeci de ani ne arată limpede că nădejdea noastră s-a îndreptat mai mult spre oameni, decât spre Dumnezeu, iar urmarea acestui fapt este vizibilă și concretă... Când nădejdea noastră se îndreaptă spre Dumnezeu, oricât de mari ar fi încercările, rămânem încredințați că Domnul este cu noi – în toate zilele – și nimeni împotriva noastră. Iar Apostolul ne încredințează, zicând: Nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă (Romani 5, 5).

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oamenii bunei-voiri!

† SILUAN

Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler

și Dreptslăvitorilor Credincioși din cuprinsul

Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,

Har, pace și bucurie, de la iubitorul de oameni Dumnezeu,

iar de la noi, părintești binecuvântări.

Iubiți frați și surori întru Hristos Cel născut în ieslea Bethleemului,

În alergătura vieții și în frământarea lumii în care trăim, se mai aude o dată glasul cel dulce al Bisericii, ce ne vestește tuturor, zicând: Hristos S-a născut!

Iar troparul înainte-prăznuirii Nașterii Domnului ne îndeamnă, zicând: Gătește-te, Bethleeme – și întreg neam omenesc –, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobește-te, Efrata – și lumea toată –, că Pomul Vieții în peșteră a înflorit din Fecioara! Pentru că și Rai înțelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii și nu vom muri, precum Adam. Hristos Se naște ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Bucurie mare ne vestește și ne aduce Praznicul Nașterii Domnului! Prin întruparea Fiului cel Veșnic al Tatălui Ceresc, Raiul se pogoară la noi, cei căzuți din el, prin strămoșii noștri, Adam și Eva, după cum ne spune și colinda: Raiul cel închis, azi, iar s-a deschis. Dar troparul ne mai învață ceva: prin venirea în trup a lui Dumnezeu, Raiul se deschide tuturor, adică la tot omul. Fericite sunt sufletele care se gătesc să-și primească Mântuitorul! Și să-L primească nu precum odinioară Bethleemul, cu răceală, într-o peșteră întunecoasă și rece, împreună cu dobitoacele, ci cu bucurie și, mai ales, cu bunăvoire; cu inimă curată, pentru a-L vedea pe Dumnezeu în pruncul înfășat și așezat în iesle.

Dar troparul ne mai descoperă o taină: Pomul Vieții nu mai este păzit de îngerul cu sabia cea de foc, ci el înflorește din Preasfânta Fecioară al cărui pântece se preface în Rai înțelegător, adică inteligibil sau deslușit (gr. noetos). De aceea, colindele noastre tradiționale repetă adesea refrenul Florile dalbe, ele referindu-se la Pomul Vieții, ce înflorește din nou și vestește, totodată, Rodul său Cel de-viață-făcător din care, dacă vom mânca, nu vom mai muri, precum Adam, ci vom fi vii! Iar Rodul Pomului Vieții, ce înflorește din Preasfânta Fecioară, nu este altceva decât Pâinea vieții –  Sfântul Trup și Scumpul Sânge ale Mântuitorului Hristos.

Prin mâncarea din Sfântul Trup și din Scumpul Sânge ale Mântuitorului Hristos nu doar vine în noi Viața Lui, ci devenim parte din El, din Trupul Lui; viem întru El și El întru noi. Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, chipul lui Dumnezeu cel schimonosit prin căderea lui Adam se înnoiește în fiecare dintre noi și se împlinește până la asemănarea cu Cel Care ne-a zidit după chipul Său și după asemănare.

Toate aceste minunății nu sunt „povești”, ci ele sunt menite să devină realitate în fiecare fiu al omului. Dar, pentru aceasta, e nevoie de luat aminte la câteva aspecte. Primul dintre ele este bunăvoința omului. De aceea, îngerii vestitori ai Nașterii Mântuitorului cântau: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire. Această cântare îngerească s-ar putea tâlcui și astfel: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oamenii de bunăvoire. Că, de fapt, cei care L-au primit pe Mântuitorul au fost cei care au arătat bunăvoință față de vestirea îngerilor și a prorocilor. Ei devin astfel oameni ai bunei-voiri a lui Dumnezeu, al cărei chip este Însuși Mântuitorul Hristos.

E bine de luat aminte, apoi, în cine ne punem nădejdea pe calea vieții. Și bine este să luăm aminte, aici, la Enos, fiul lui Set și nepotul lui Adam, care a început a nădăjdui în a chema Numele Domnului Dumnezeu (cf. Facere 4, 26). Experiența ultimelor zeci de ani ne arată limpede că nădejdea noastră s-a îndreptat mai mult spre oameni, decât spre Dumnezeu, iar urmarea acestui fapt este vizibilă și concretă... Când nădejdea noastră se îndreaptă spre Dumnezeu, oricât de mari ar fi încercările, rămânem încredințați că Domnul este cu noi – în toate zilele – și nimeni împotriva noastră. Iar Apostolul ne încredințează, zicând: Nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă (Romani 5, 5).

Un alt aspect de luat în seamă, pentru a face prezentă în noi și în viața noastră lucrarea lui Dumnezeu, este încrederea în Cuvântul Domnului și al trimișilor Săi, Îngerii, precum și în al tuturor celor care întru credință s-au desăvârșit: Strămoși, Părinți, Patriarhi, Proroci, Apostoli, Propovăduitori, Binevestitori, Mucenici, Mărturisitori, Nevoitori și în al tuturor celor care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu. În fruntea acestora se află Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna noastră, de-Dumnezeu-Născătoarea și Pururea-Fecioara Maria. Ea s-a făcut nouă pildă de încredere și de ascultare față de Dumnezeu, prin primirea bunei-vestiri a Arhanghelului Gavriil, zicându-i (cf. Luca 1, 38): Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.

Cuvântul Domnului este vrednic de luat în seamă, mai ales că mulțimea de cuvinte ce ne bombardează zilnic cuprind tot mai puțin adevăr... Cuvintele Mele sunt duh și sunt viață (cf. Ioan 6, 63), ne spune Domnul. Cuvântul Domnului este hrană, că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (cf. Matei 4, 4). Cuvântul Domnului este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și este destoinic să judece simțirile și cugetările inimii (Evrei 4, 12), de aceea, el se mai numește și sabia Duhului (cf. Efeseni 6, 17).

Dorim, așadar să ne bucurăm de înnoirea vieții ce ne este dăruită prin venirea în lume a noului Adam? Atunci să răspundem cu bunăvoire la Bunăvoirea Lui, să ne punem nădejdea în El și să avem încredere în cuvântul Lui, primindu-L mereu cu inimă deschisă.

Părinților, doriți să aveți copii cuminți și ascultători, care să vă cinstească și să vă prețuiască jertfa pe care o faceți pentru ei? Atunci, sfințiți-vă gândurile și viața și rugați-vă mai mult pentru copiii voștri, încredințându-i în grija Maicii Domnului, a Sfintei sau a Sfântului al cărui nume îl poartă și a îngerului păzitor primit de ei la botez. Îngrijiți-vă de hrana lor duhovnicească cel puțin la fel de mult cât vă îngrijiți de hrana cea trupească, și nu lăsați să treacă duminica fără să-i duceți la biserică, pentru a primi Sfânta Împărtășanie. Cât sunt mici, vorbiți-le mai mult despre Dumnezeu, iar când cresc, vorbiți-I mai mult lui Dumnezeu despre ei.

Mirilor, doriți să aveți nași buni? Atunci căutați-i nu atât printre cei cu dare de mână, ci căutați soți creștini, trăitori de viață frumoasă și curată în Hristos și iubitori de copii.

Părinților, vreți să găsiți nași de botez buni pentru copiii voștri? Atunci nu le căutați „sponsori”, ci oameni vrednici de a le fi „părinți sufletești”, care-și cunosc și-și trăiesc credința și care își cresc propriii copii după rânduiala lui Dumnezeu.

Soților, doriți să aveți pace, bună-înțelegere și iubire în familie? Atunci hrăniți-vă zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, rugați-vă unul pentru celălalt, împăcați-vă și iertați-vă degrab, dacă vă certați, faceți bine celor de lângă voi și, mai ales, nu lăsați să treacă mai mult de trei duminici fără să vă spovediți și să vă împărtășiți cu Sfântul Trup și Scumpul Sânge ale lui Hristos, că astfel veți fi nedespărțiți de Hristos și de Biserică și unul față de altul. Astfel, iubirea voastră se va înnoi mereu și se va alimenta tocmai de la Izvorul iubirii – Dumnezeu.

Dacă noi trăim mai adevărat și mai deplin în Hristos, înaintașii noștri trecuți în veșnicie își află și ei, pocăință, iertare și, mai ales, împlinire prin și în noi. Pentru că în fiecare dintre noi se pocăiește, primește iertare, se împlinește și se mântuiește sau se osândește – să nu fie! – neamul nostru și, în cele din urmă, întregul Om, întregul Adam.

Astfel făcând și astfel trăind, întruparea Mântuitorului își împlinește rostul în noi și, prin noi, în lume. Iar la venirea Lui întru slavă avem nădejde că va mai afla credință pe pământ și va găsi suflete credincioase și iubitoare, care să-L întâmpine și să-L slăvească.

Fie ca Harul și îndurările și iubirea de oameni ale Mântuitorului Hristos, a Cărui naștere o prăznuim, să se reverse cu îmbelșugare peste voi toți și peste neam de neamul vostru, cuprinzându-i pe toți frații noștri pribegi prin lumea aceasta, pe toți cei bolnavi și suferinzi și pe toți cei care-i slujesc și-i îngrijesc; pe toți cei încercați cu cutremur, cu potop, cu foc sau cu război; pe toți cei îndoliați, pe văduve și pe orfani; pe toți cei din închisori, pe toți cei care ne iubesc sau ne urăsc, pe cei ce ne fac bine sau ne fac rău, și pe tot omul care caută pe Dumnezeu și tânjește după milostivirea și iubirea Lui.

Binecuvântarea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie peste voi toți, cu al Său Har și a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Al vostru părinte întru Hristos, pentru voi rugător și de tot binele cel spre mântuire doritor,

† Episcopul Siluan

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

La luminatul Praznic al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din reședința noastră episcopală din cetatea Romei, în ziua de 25 Decembrie, anul mântuirii 2019.

Citește despre: