Invitați speciali au fost părintele profesor Daniel Benga, de la Universitatea Ludwig Maximilian din München, și doamna preoteasă Cristina Benga, doctor în Științe ale Educației și coordonator al Grupului internațional de preotese „Sfânta Nona”.

Programul conferinței a cuprins și Sfânta Liturghie, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan în biserica Mănăstirii Durău, la care au participat preoții și familiile acestora.

În prelegerea susținută, părintele Daniel Benga a amintit de Sfinții Montanus și Maxima, prima familie preoțească sfântă de pe pământ românesc, preoteasa Maxima nevoind să se despartă de soțul ei nici în fața morții. A subliniat că preoteasa nu este doar „soția preotului”, ci are propria relație vie cu Hristos, iar credința ei nu poate fi împrumutată. Tăria familiei preoțești stă în solidaritatea și comuniunea soților, căci iubirea nesusținută obosește.

Referindu-se la scrierile Sfântului Părinte Dumitru Stăniloae, conferențiarul a arătat că sfințenia înseamnă curăție, delicatețe și gingășie, iar cel care se poartă frumos cu aproapele său se află deja pe calea sfințeniei. Sfântul nu știe că este sfânt, iar riscul cel mare este de a căuta îndumnezeirea înainte de a învăța să fii om. Sfințenia începe cu omenia, nu înseamnă perfecțiune, ci transformarea vieții prin har; sfântul este un păcătos care se pocăiește, iar scopul vieții creștine rămâne dobândirea Duhului Sfânt, după cuvântul Sfântului Serafim de Sarov.

Cununia, temelia sfințeniei familiei

Bărbatul este „cap” al familiei nu prin autoritate, ci prin jertfă, după chipul lui Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru Biserică. Credința, înțelegerea, adevărul și dragostea, cei patru stâlpi ai casei pomeniți în rugăciunea Logodnei, trebuie păstrați neclintiți, căci, dacă unul cade, casa se surpă. Primul „aproape” al preotului sunt soția și copiii, iar neglijarea familiei în favoarea parohiei îi poate îndepărta pe copii de Biserică. Părintele a avertizat asupra „divorțului emoțional”, retragerea iubirii din pricina asprimii, și a îndemnat soții să-și descopere reciproc limbajele iubirii. Inelul de cununie înseamnă viața celuilalt pusă de Dumnezeu în mâna ta, din care poți face rai sau iad.

Un alt punct abordat în cadrul conferinței a fost „dobândirea Duhului Sfânt în Sfânta Liturghie”.

Întreaga Liturghie este o împărtășire din Duhul Sfânt, de la „Împărate ceresc” până la „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc”. Împărtășirea este un schimb între viața omului și viața lui Dumnezeu, iar cel care se împărtășește este chemat să privească lumea cu ochii lui Hristos; purtarea cu neglijență după Sfânta Împărtășanie îi anulează rodul. Duhul Sfânt este Duhul bucuriei, iar tristețea noastră vine din faptul că aducem grijile lumești în rugăciune, în loc să le lăsăm deoparte.

În încheiere, părintele Daniel Benga a adus un cuvânt de nădejde: deși vom cădea mereu, suntem chemați să ne ridicăm de fiecare dată, iar lacrimile nevărsate pe pământ pentru căsnicii rănite sau copii rătăciți le va șterge Dumnezeu în ceruri, în îmbrățișarea Lui veșnică (Apoc. 21, 4).

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a avut un dialog deschis cu doamnele preotese, ascultându-le gândurile și răspunzând întrebărilor legate de viața lor în familie și în parohie.

Doamna preoteasă Cristina Benga a susținut, la rândul ei, un atelier despre bucuriile și provocările statutului de preoteasă. Au fost împărtășite gânduri și experiențe legate de sprijinul oferit soțului în slujirea sa, de creșterea copiilor și de locul preotesei în viața parohiei, într-o atmosferă de încredere și de comuniune frățească.

După conferință, participanții au luat parte la discuții pe grupe de lucru, prilej de dezbatere și de aplicare practică a temei, în care preoții și preotesele au împărtășit din experiența lor de viață.