Presa românească, poveste interbelică...

Prezentare de carte

Presa românească, poveste interbelică...

Un soi de sinaxar cultural al condeierilor valoroși ai Țării încât ar merita realizarea unei antologii de text pentru fiecare. Printre personaje și sisteme de presă simțim cum răzbate o lume, un continent scufundat din care autorul nostru reușește să ne aducă la îndemână o serie de artefacte vii, cuprinzătoare. Un Bun recuperat prin forța de sinteză a unui autor minunat căruia îi pasă: Bunul de Tipar al Presei Românești interbelice!

Dan Ciachir este cunoscut ca un „povestaș” strașnic al perioadei interbelice. Excelent cunoscător al „trebilor bisericești” – nu doar de atunci – și bun cunoscător al operei și vieții lui Nae Ionescu, Dan Ciachir ne propune un volum frumos și plin de luciditate: „În lumea presei interbelice” (Editura Lumea Credinței, București, 2019, 111 pagini). Îndrăznesc să spun că ne propune una dintre cele mai frumoase introduceri în presa românească „de Capitală”. Universul, Românul, Timpul, Curentul, Cuvântul, Adevărul, Dimineața, Gândirea... Mi-e aproape greu să inventariez toate curentele și ziarele, autorii și jurnaliștii care sunt surprinși de autor. Cu intuițiile sale de scriitor și gazetar de fler, ne propune o iconologie umană în care strălucesc Nae Ionescu, Arșavir Acterian, Pamfil Șeicaru, N. Carandino, Alexandru Sahia, Tudor Teodorescu-Braniște, Ion Vinea, Leon Kalustian ori Cioran, Eliade și Zaharia Stancu ori gazetarii trecuți prin temnițe.

Un soi de sinaxar cultural al condeierilor valoroși ai Țării încât ar merita realizarea unei antologii de text pentru fiecare. Desigur că lipsesc multe din gazete ori total presa bisericească – Lumina Satelor, organul Oastei Domnului a înregistrat pe o bună perioadă de timp tiraje care umbreau presa de influență a vremii – dar aceasta e datoria altui volum și a unui efort general. Dan Ciachir reușește să ne deschidă dorința de cercetare, de aflare și de antologare a unei scriituri prea ades uitate, din care presa de astăzi și mâine ar avea extrem de multe de învățat. Câteva capitole – cazul Maglavit ori prezența femeilor în presa vremii – pot fi oricând dezvoltate în cercetări mai largi așa cum o analiză asupra Telegrafului Român la modul istoriei scrise atât de destins de Domnul Ciachir ar bucura multe generații de cunoașterea fenomenului de presă românesc.

Printre personaje și sisteme de presă simțim cum răzbate o lume, un continent scufundat din care autorul nostru reușește să ne aducă la îndemână o serie de artefacte vii, cuprinzătoare. Un Bun recuperat prin forța de sinteză a unui autor minunat căruia îi pasă: Bunul de Tipar al Presei Românești interbelice!

Sursa: tribuna.ro

Citește despre: