Omul nu poate urî niciodată un vrăjmaș neștiutor la fel cât un vrăjmaș imoral. Vrăjmașul din neștiință nu este niciodată atât de respingător ca vrăjmașul din răutate. Ne facem vrăjmași unui om atunci când îi cunoaștem însușirile rele, dar nu-i cunoaștem însușirile bune. Ajungem prieteni unui om când luăm seama la însușirile lui bune, dar le întrevedem pe cele rele. Tăria prieteniei sau a vrăjmășiei noastre față de oameni nu ține, așadar, de ceilalți, ci de noi înșine, de cunoașterea și de pătrunderea noastră.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, p. 96)