Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii şi de aceea se îneacă de gânduri şi de patimi. Câţi nu vin şi cer să-i ajut în vreo problemă de a lor, dar nici nu se spovedesc şi nici nu merg la biserică.

"Mergi la biserică?", îi întreb.

"Nu", îmi răspund.

"Te-ai spovedit vreodată?".

"Nu. Dar am venit să mă faci bine".

“Dar cum aşa? Trebuie să te pocăieşti de greşalele tale, să te spovedeşti, să mergi la biserică, să te împărtăşeşti atunci când ai binecuvântare de la duhovnicul tău, iar eu voi face rugăciune să te faci bine. Uiţi că există şi altă viată şi trebuie să ne pregătim pentru ea?".

"Ascultă, Părinte, cele ce le spui despre biserici, altă viaţă etc., pe mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori, la medium şi nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu mă poţi face bine”.

Hai, acum descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viata viitoare şi îti spun: "Acestea sunt basme", iar pe de altă parte, te roagă: "Ajută-mă, că iau hapuri". Ei, cum, în chip magic se vor face bine?

Şi iată că deşi mulţi au probleme pricinuite de păcatele lor, nu se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci sfârşesc prin a se spovedi la psihologi. Îşi spun istoricul lor, le cer sfaturi pentru problemele lor şi, dacă au de trecut un râu, îi aruncă în apă şi ori se îneacă, ori ies dar unde ies? În timp ce, dacă ar merge să se spovedească la duhovnic, vor trece pe celălalt mal pe pod, fără osteneală, pentru că în Taina Spovedaniei lucrează harul lui Dumnezeu şi se eliberează.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească în col. Cuvinte duhovnicești III, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 263-264