Toată lumea îl ține de rău pe Irod pentru că a ucis 14000 de prunci căutându-l pe Hristos. Chiar și unii dintre cei care apără „dreptul“ la avort îl ponegresc pe Irod.

Tehnic, se numește avort orice pierdere a sarcinii dar ceea ce este mult discutat și contestat nu este pierderea involuntară ci cea care se face cu bună știință și prin alegerea de a face acest lucru. De aceea, ca să nu avem neînțelegeri, acest articol se referă strict la ceea ce se face cu bună știință și este un act al voinței.

Știu că mulți au păreri foarte clare, dure și considerate în general imuabile în această privință și nici n-ar putea să fie altfel. Este o problemă atât de dureroasă încât „glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu mai sunt“. Iar în fața durerilor atât de mari, oamenii arareori pot sta nepăsători. Iau ori partea unora ori a altora și justifică prin diverse argumente mai mult sau mai puțin concludente poziția pe care o au. Este normal ca atitudinile să fie tranșante în asemenea cazuri.

Eu cred că omul este liber și în primul rând este liber să gândească înainte de a face un lucru. Cine nu-și manifestă libertatea în primul rând în gândire este un sclav care refuză să scoată nasul afară și să trăiască liber. Nu ne-a dat Dumnezeu minte ca să o mumificăm și s-o avem intactă și neatinsă și după 1000 de ani.

Dacă a ajuns cineva să-și pună problema dacă este pro life (pentru viață) sau pro choice (pentru dreptul de a alege) eu spun că a ajuns mult prea departe. Procesul gândirii ar trebui să înceapă mult mai de la rădăcină. Eu aș spune că sunt pentru dreptul de a alege (pro choice) al fiecărui om. Fiecare om are dreptul să aleagă dacă stă cuminte sau dacă alege să facă diverse lucruri cu o altă persoană, lucruri care de obicei se fac în cadrul unei familii. Asta este alegerea în care cred eu.

Dreptul de a alege, în această privință, se oprește la a face sau a sta cuminte. Fiecare alegere pe care o facem aduce anumite consecințe. Acceptarea sau neacceptarea consecințelor nu fac obiectul unei noi alegeri chiar dacă uneori așa pare. Ne păcălim și ni se pare că putem face slalom printre consecințele propriilor noastre alegeri, alegând sau respingând asumarea lor. Fiecare refuz însă ne adâncește mai mult în noapte.

Un om face un lucru rău și apoi fuge de justiție. Devine căutat și proscris, vânat și în cele din urmă ajunge să nu mai poată trăi așa cum credea de la bun început că vrea să-și trăiască viața. Și dacă de un polițist te mai poți ascunde, de conștiință, niciodată. De coșmaruri și de depresii, de glasurile pe care le aude omul în somn sau uneori chiar treaz nu poți fugi nici în calmante, nici în alcool și nici în droguri. Se spune că ochii celui pe care-l ucizi te urmăresc toată viața dacă ai apucat să-i privești înainte.

S-a umplut lumea de Irozi. Pentru că unul singur a reușit să omoare 14000 de prunci care nici nu puteau să se apere și nici să spună ceva. Acum, în ziua de azi, dacă ar fi doar 14000 într-un an ne-am putea socoti de-a dreptul sfinți.

Omorârea unui copil nenăscut nu este dreptul nimănui cu nimic mai mult decât omorârea unui copil nou născut. Iar omorârea unui copil nou născut nu este dreptul nimănui cu nimic mai mult decât omorârea unui copil măricel. Și la fel omorârea unui copil de orice vârstă nu este dreptul nimănui cu nimic mai mult decât omorârea unui om în general.

Eu propun ca orice atitudine ați avea să fiți consecvenți. Dacă susțineți avortul, susțineți și omorurile în general. Orice părinți să aibă dreptul să-și omoare copiii măcar până la majorat. Sunt ai lor, au acte pentru ei, de ce ar trebui să-și strice viața hrănindu-i și încălzindu-i și purtându-i prin școli? Iar dacă vi se pare cumva șocant ceea ce tocmai am spus, poate ar fi bine să fiți, așa cum am spus, consecvenți și să vă hotărâți ce vreți. Alegerea pe care o faci pentru altul ajunge să fie alegerea pe care o faci pentru tine. Ce vrei? Viață sau moarte? Na, ia și alege.