Proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim va fi prilej de bucurie și înălțare duhovnicească pentru credincioșii din București. Timp de mai multe zile, Mănăstirea Antim va găzdui slujbe și evenimente comemorative dedicate sfântului care a viețuit peste patru decenii în acest așezământ monahal.

Momentul solemn al proclamării va avea loc în ziua de 16 septembrie, după Sfânta Liturghie, în prezența ierarhilor, a soborului de preoți și a numeroși credincioși.

De asemenea, în seara zilei de 16 septembrie, de la ora 20:00, va fi lansat Documentarul „Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim”, realizat de Trinitas TV.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim s-a născut la 7 octombrie 1912, în localitatea Cuconeștii Vechi, județul Bălți.

A intrat în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca, în toamna anului 1926. A urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932. A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar pe 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica. Înzestrat cu darul picturii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În perioada 1942-1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București.

În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice între anii 1945-1950. În perioada 1950-1958, a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita.

În anul 1958, a fost condamnat la muncă silnică pentru activitatea desfășurată în cadrul „Rugului Aprins”. A fost eliberat în 1964, în urma decretului general de grațiere. A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții pământești, slujind cu multă blândețe și dăruire ca duhovnic și având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit „Duhovnicul Bucureștilor”.

A trecut la Domnul în ziua de 14 septembrie 2002 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 2024 cu data de prăznuire în 16 septembrie, alături de alți 15 mărturisitori din secolul trecut. Proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți a avut loc în data de 4 februarie la Catedrala Patriarhală din București cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc.