† LUCIAN,

DIN MILA LUI DUMNEZEU

EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler

și preaiubiților credincioși din Eparhia Caransebeșului,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,

iar de la noi părintești binecuvântări!

„Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată … Cel ce crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6, 35 și 47).

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși și credincioase,

Dăm slavă Lui Dumnezeu, pentru că am ajuns și în acest an să ne închinăm la măritul praznic al Nașterii Mântuitorului – Pruncul Divin care a venit și vine în lume să se nască, să crească și să ne mântuiască. De fiecare dată la această sărbătoare, și nu numai, Domnul Iisus dorește să se nască în fiecare inimă curată și bună, înlăuntrul fiecărui creștin care își deschide larg porțile sufletului ca să intre Domnul și Împăratul măririi, Cel care ne iubește și ni se dăruiește la „Frângerea pâinii” – Sfânta Liturghie, și dorește să rămână cu noi până la sfârșitul veacurilor.

Iisus Hristos este „Pâinea vieții”, este „Pâinea cea vie care s-a pogorât din cer” (cf. Ioan 6, 48 și 51), este Fiul lui Dumnezeu, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Iisus Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om (cf. Simbolului de Credință), pentru ca noi, cei care L-am primit și credem în numele Lui, să avem putere de sus și să devenim fii ai lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12). Așadar „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).  

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,

La „plinirea vremii”, Unul din Treime – Cuvântul Tatălui, Care era „întru început la Dumnezeu” (Ioan 1, 2) și „toate prin El s-au făcut”, El fiind „viața și lumina oamenilor” (cf. Ioan 1, 3-4) – S-a pogorât din cer, de dragul oamenilor, din iubire nemărginită față de făptura Sa, „și din plinătatea Lui noi toți am luat, și har peste har” (Ioan 1, 16), căci, într-adevăr „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).

Iisus Hristos – Pâinea cea vie, se naște în „casa pâinii”, în „casa cărnii”, în cetatea lui David – Betleem. În limba ebraică Betleem se traduce prin „casa pâinii”, iar înlimba arabă prin „casa cărnii”; prin urmare Domnul nostru vine în lume într-o cetate a pâinii și a cărnii, El fiind „Pâinea vieții” (cf. Ioan 6, 35) – Trupul Lui – adevărata mâncareșiSângele Lui – adevărata băutură (cf. Ioan 6, 55).Așadar de la Betleem – casa pâinii și casa cărnii – să mergem la Sfântul Altar „Noul Betleem” – unde la fiecare liturghie, Domnul și Mântuitorul nostru ni se oferă și ne cheamă, cu multă căldură, să primim Trupul Lui și Sângele Lui care pentru noi se frânge și se varsă spre iertarea păcatelor. Cu alte cuvinte, astăzi suntem îndemnați să mergem cu mintea și cu sufletul, împreună cu magii și cu păstorii la Betleem, și din Betleem, cu mintea și cu sufletul, cu trupul și cu inima, să mergem la Biserică – Noul Betleem, și aici „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste” să ne apropiem de Sfânta Euharistie, de Trupul și Sângele Domnului – esența și finalitatea vieții duhovnicești. Domnul ne spune „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine, și Eu întru el”  (Ioan 6, 53 și 56).

În Sfântul Altar avem proscomidiarul care ne amintește tainic de peștera din Betleem, de asemenea, pentru Liturghie avem Sfântul Disc, care simbolizează ieslea în care S-a născut Mântuitorul și steluța care se așază cruciș deasupra Sfântului Disc, închipuind steaua care i-a îndrumat pe cei trei magi la Betleem. Fără Biserică și fără Euharistie nu putem prăznui. Sărbătoritul de astăzi și de fiecare zi, se află în Biserica Sa – Noua Casă a Pâinii, și în Sfânta Euharistie – „adevărata mâncare și adevărata băutură” (cf. Ioan 6, 55). Trebuie să ne pregătim pentru a merge în aceste zile de praznic la Betleem – Biserica noastră, și acolo să ne întâlnim tainic cu Sărbătoritul – Iisus Hristos, Care la Sfânta Liturghie ne cheamă și ne îndeamnă, zicând: „Luați mâncați, acesta este Trupul Meu…” și „Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu…” (Matei 26, 26-28).     

Iubiți mărturisitori ai Nașterii lui Hristos,

La Praznicul Crăciunului – după un post de 40 de zile, după rugăciuni intense și profunde pentru iertarea păcatelor, pentru sănătate și pace în inimile, casele și familiile noastre, după ce am ascultat mesajul colindelor strămoșești care ne îndeamnă să fim mai buni, mai iubitori, să dăruim din suflet, ca să dobândim nemurirea și mântuirea – cred că ar fi bine să petrecem în liniște și cumpătare, mergând la biserică, participând la Sfânta Liturghie, primind Sfânta Euharistie și apoi petrecând la masa bucurieicu cei dragi în familie. La praznicele împărătești nu se pleacă în concediu. Crăciunul este prin excelență o sărbătoare a familiei mari și a familiei mici, este o sărbătoare a bisericii mari, a comunității euharistice, a credincioșilor care formează o parohie sau o obște monahală, dar și o sărbătoare a bisericii mici, a familiei creștine – celula Bisericii și celula societății. La Crăciun avem un singur drum de făcut, până la Biserică și ne întoarcem în familie. Mergem la Biserică, pentru că acolo ne întâlnim tainic cu Sărbătoritul – Iisus Hristos – Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer. Aici ne hrănim sufletul și mintea împreună cu frații și surorile de aceeași credință și tot aici gustăm și vedem cât de bun este Domnul cu noi. Acasă în familie sau la trapeză în familia monahală, ne bucurăm de comuniunea cu cei dragi și ne hrănim trupul, astfel încât bucuria noastră să fie deplină la un asemenea Praznic. Izvorul vieții și al nemuririi ne așteaptă și la această sărbătoare și ne spune: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).

Vă rog pe toți, iubiți frați și surori, să aveți grijă cum trăiți, cum vă comportați și mai ales cum vă raportați la cuvintele Domnului din Sfânta Scriptură. Neglijența, indiferența și indolența, mai devreme sau mai târziu vor fi sancționate. Există, așa cum știți, o lege a compensației divine, nu vă lăsați ademeniți de duhul veacului acestuia, iubiți-L pe Dumnezeu din toată inima și iubiți-vă mai mult unii pe alții, nu uitați că Domnul a venit la noi din iubire și așteaptă din partea noastră iubire și dăruire. În zadar ne ostenim și trudim, în zadar ne sculăm dis de dimineață, în zadar ne culcăm târziu dacă nu ar fi Domnul cu noi, deoarece ajutorul nostru este numai în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul – ne spune psalmistul David (cf. Psalmilor 123 și 126).

Vă rog încă o dată stăruitor, să fiți creștini responsabili, oameni ai credinței și ai faptelor bune, „luând seama cu grijă cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 15-16). Nu uitați de Sfânta Biserică, de Sfânta Euharistie și de Familie. Rămâneți lumină în lume și sare a pământului, „fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36), „fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48), „păziți-vă pe voi înșivă ca să nu pierdeți ceea ce ați lucrat, ci să primiți plată deplină”, căci „oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul” (II Ioan 1, 8-9).

Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, să ne lumineze și să ne înțelepțească ca să înțelegem esența credinței și să rămânem ancorați în cuvintele vieții veșnice, căci numai cel ce crede în Iisus Hristos are viață veșnică (cf. Ioan 6, 47). De asemenea îl rugăm pe Mântuitorul să nu ne lase flămânzi și însetați, ci să ne ajute să venim la El – Pâinea Vieții – ca să nu mai flămânzim și să nu mai însetăm niciodată, căci El este Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer.

În finalul acestui cuvânt pastoral, să-l ascultăm iarăși pe profetul, regele și psalmistul David care în aceste vremuri tulburi și controversate, ne îndeamnă pe toți la rugăciune, luciditate și înțelepciune: „Mântuiește-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor. Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă, și în inimă rele au grăit. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie … cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori. Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac. Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni” (Psalmul 11, 1-3 și 6-8).

La acest Praznic slăvit, Îl rugăm pe Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască sănătate deplină, pace în inimă, în țară și în lume, bucurie sfântă, iar Anul Nou 2025 să devină pentru noi toți un „an plăcut Domnului” (Luca 4, 19) aducător de stabilitate și prosperitate, înțelegând că toată darea cea bună și tot darul desăvârșit, de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, Căruia se cuvine slavă, mulțumire și închinăciune, în vecii vecilor. Amin!

Al Vostru, de tot binele doritor și pururea rugător către Mântuitorul,

† LUCIAN,

Episcopul Caransebeșului