† LUCIAN,

DIN MILA LUI DUMNEZEU

EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

şi preaiubiților credincioși din Eparhia Caransebeșului,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,

iar de la noi părintești binecuvântări!

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși și credincioase,

La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos „îngerii cu păstorii doxologesc” și cântă împreună, primul colind sfânt, bun și mântuitor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). De fapt Condacul praznicului de astăzi ne arată pe larg ce s-a întâmplat în vremea aceea la Betleem și ne descrie în cuvinte puține icoana acestui praznic împărătesc: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii doxologesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci”. Iar stihira care se intonează în această zi la Slujba Utreniei, după citirea Evangheliei, ne reamintește de mesajul îngerilor către păstorii din Betleem și, prin extensie, către toți creștinii care, asemenea păstorilor, se închină Pruncului Divin și îi cântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace. Că astăzi primește Betleemul pe Cel ce șade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc cu dumnezeiască cuviință pe Pruncul ce S-a născut. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,

Anul care peste câteva zile se încheie, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”. Prin urmare, se cuvine ca și în acest cuvânt pastoral, așa cum am făcut la Praznicul Învierii Domnului din acest an, să reflectăm la minunatele alcătuiri liturgice, stihiri, canoane, tropare sau condace și să înțelegem din aceste cântări sensul și înțelesul Praznicului de astăzi, căci în Sfintele Slujbe găsim adevărul de credință și revelația divină supranaturală care ni s-a transmis nouă prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, în mod special imnografii, s-au inspirat din Sfintele Scripturi atunci când au alcătuit cântări, canoane și imnuri bisericești. De aceea, se cuvine să plecăm urechea inimii noastre și să medităm la cântările bisericești care sintetizează și acest praznic și ne prezintă icoana Nașterii Domnului, în versuri inspirate de Duhul Sfânt, dar și de îngerii care au fost prezenți la Betleem și preafrumos L-au lăudat pe Iisus Hristos – Pruncul Sfânt – Mântuitorul sufletelor noastre.

Asemenea păstorilor din vremea aceea, și noi trebuie să dăm dovadă de receptivitate și ascultare, și grăbindu-ne, să mergem la Betleem – adică la Sfânta Biserică – să ne închinăm Domnului Iisus Hristos, să-I aducem în dar inima noastră „curată și bună” și să-I mulțumim căci a venit în lume să Se nască, să crească și să ne mântuiască – așa cum ne spune colindul strămoșesc – „O, ce veste minunată!”. Iar un alt colind binecunoscut ne vestește despre Sărbătoarea Crăciunului ca despre un Praznic al Cerului și al Pământului:

„Cerul și pământul în cântări răsună,

Îngeri și oameni cântă împreună,

Hristos se naște, Domnul coboară,

Îngerii cântă, magii îl adoră,

Păstori aleargă, ieslea înconjoară,

Mari minuni se întâmplară”.

Cosmosul, universul întreg, este în sărbătoare la acest praznic împărătesc și de aceea îngerii și toți creștinii – urmașii păstorilor de la Betleem – cântă și doxologesc pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cuvântul Care S-a făcut trup „la plinirea vremii” și „S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” căci „Harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 14 și 17).

Iubiți credincioși și credincioase,

Dacă la Praznicul Învierii Domnului, în scrisoarea pastorală, am vorbit despre „Canonul Învierii” sau „Canonul Paștilor”alcătuit de Sfântul Ioan Damaschin, la praznicul de astăzi ar fi bine să reflectăm la Canonul întâi al Nașterii lui Hristos, alcătuit de Sfântul Cosma Melodul, fratele adoptiv al Sfântului Ioan Damaschin. Imnograful Cosma a rămas de mic orfan de părinți, iar Sergiu, tatăl Sfântului Ioan Damaschin l-a înfiat, iar cei doi tineri, Ioan și Cosma, au crescut împreună în aceeași casă, primind o educație aleasă în familie, dar și de la eruditul călugăr Cosma din Calabria.

În anul 732 cei doi frați, Ioan Damaschin și Cosma Melodul, intră în Mănăstirea Sfântul Sava, lângă Ierusalim, iar în anul 743 Cosma ajunge episcop de Maiuma, orașul – port al Gazei, unde și-a condus turma pe calea mântuirii până la adânci bătrâneți. S-a mutat la cele veșnice în jurul anului 787 și este prăznuit în calendarul bisericii noastre, la data de 12 octombrie.

Așadar cei doi „frați sfinți”, mari imnografi și melozi, ne-au lăsat printre alte scrieri importante, cele două canoane care împodobesc Sfintele Slujbe la cele două mari praznice împărătești Nașterea Domnului și Învierea Domnului. Așa a rânduit Dumnezeu, ca din aceeași casă să răsară doi sfinți care au luptat împotriva iconoclasmului, au păstrat dreapta credință și au înfrumusețat cultul divin public cu alese cântări de laudă, unul slăvind Învierea Domnului – Sfântul Ioan Damaschin, iar celălalt slăvind Nașterea Domnului – Sfântul Cosma Melodul.

Catavasiile Nașterii Domnului, alcătuite așa cum am menționat de Sfântul Cosma Melodul, fac parte din Canonul întâi al Praznicului de astăzi și se intonează în bisericile noastre, începând cu Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului și până la odovania Praznicului Nașterii Domnului, 31 decembrie.

Este suficient să amintim în cele ce urmează, câteva alcătuiri preafrumoase care ne apropie duhovnicește de îngerii și păstorii de la Betleem care doxologeau, adică lăudau pe Dumnezeu, și se închinau Pruncului Divin, „înfășat și culcat în iesle” (Luca 2, 12).

„Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit” (Cântarea I).

„Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară întrupat fără sămânță, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne!” (Cântarea a III-a).

„Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul sfatului Tău cel mare, dăruindu-ne pace; deci, povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni” (Cântarea a V-a).

În acest an, interpretând și meditând la această ultimă cântare, ne rugăm intens „pentru pacea a toată lumea, pentru pacea dintre oameni în fiecare țară, pentru pacea dintre popoare și pentru buna așezare a întregii lumi”, deoarece acolo unde a păstorit în secolul al VIII-lea Sfântul Cosma Melodul, în Maiuma – portul cetății antice Gaza, în Orientul Apropiat, a început un alt război între Israel și palestinienii din Fâșia Gaza, care se adaugă războiului deja existent în răsăritul Europei. Mântuitorul Iisus Hristos este izvorul vieții și al păcii în cer și pe pământ și Îl rugăm stăruitor astăzi, la Praznicul Crăciunului, să reverse harul păcii Sale în lumea tulburată de războaie și de ură.

Cântarea a IX-a din Canonul Nașterii Domnului are o încărcătură dogmatică și mistică profundă. Această alcătuire se intonează și la Sfânta Liturghie ca Axion special, până la odovania praznicului: „Taină străină și neobișnuită văd, cer fiind peștera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim”.

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,

Toate aceste cântări bisericești nu fac altceva decât să ne aducă aminte de cântarea îngerilor de la Betleem, care slăveau pe Dumnezeu și îi învățau pe păstori să se închine Pruncului Mântuitor. Doxologia: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” este și va rămâne mesajul Părintelui Ceresc pentru tot neamul omenesc până la sfârșitul veacurilor. Vă invităm pe toți să meditați la aceste opere ale literaturii patristice și post-patristice, să încercați cu smerenie și cu inimă curată, să pătrundeți în tainele credinței creștine prin intermediul acestor alcătuiri liturgice, să prăznuiți cu sufletul și mintea, astfel încât, bucuria voastră să fie deplină la acest praznic și la celelalte praznice care se apropie: Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului și Botezul Domnului. Prezența la biserică la aceste sărbători este obligatorie pentru toți creștinii, iar reuniunea de familie este necesară, mai ales în aceste vremuri când familia tradițională și morala creștină sunt atacate din toate părțile. Nu în zadar familia este numită „o mică biserică” – celula societății și implicit celula Bisericii, iar noi suntem chemați să apărăm atât „biserica mică”, adică familia, cât și „Biserica mare”, respectiv comunitatea euharistică, cultivând pacea, înțelegerea și bunăvoirea. Să-L rugăm pe Domnul Păcii să ne binecuvinteze, să ne dăruiască pace în inimă, în familie, în țară și în lume și să petrecem cu sănătate deplină și nădejde de mântuire aceste Sfinte Sărbători.

La sfârșitul acestui an, închinat imnografilor și cântăreților bisericești, să ascultăm cu evlavie și cu multă luare aminte alcătuirile liturgice ale Sfinților Ioan Damaschin și Cosma Melodul, dar și ale celorlalți sfinți imnografi și melozi, care L-au lăudat pe Dumnezeu, cel Unul în Ființă și Întreit în Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Participarea noastră la Sfintele Slujbe ne deschide drumul spre cunoașterea tainelor credinței creștine, iar rugăciunile și cântările din cadrul cultului divin public, ne apropie mai mult de Dumnezeu și de sfinții care au bineplăcut Lui din veac, ne fac să înțelegem sensul existenței noastre pe acest pământ și esența teologiei, știind că a fi teolog înseamnă a te ruga cu adevărat și a te ruga cu adevărat înseamnă a fi teolog, așa cum ne spune Evagrie Ponticul, rugătorul și ascetul din secolul al IV-lea. Îl rugăm și noi pe Mântuitorul Iisus Hristos, izvorul vieții, să trimită pace pe pământ și între oameni bunăvoire, pentru mijlocirile sfinților imnografi pe care în acest an i-am pomenit și i-am cinstit în mod deosebit.

Vom încheia această pastorală îndemnându-vă să meditați la un verset din Prologul Evangheliei după Ioan: „Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12). Să ne ajute Tatăl Ceresc să-L primim pe Pruncul Divin în inimile și în familiile noastre, să credem în numele Lui cu toată ființa noastră, ca să avem putere de sus și să devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Amin.

Al Vostru, de tot binele doritor

și pururea rugător către Mântuitorul,

† LUCIAN,

Episcopul Caransebeșului