După tradiționala primire a ierarhului, altarul a fost sfințit la exterior și în interior, conform cu rânduiala Bisericii Ortodoxe. În corpul Sfintei Mese au fost așezate Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici, documentul de sfinţire, apoi aceasta a fost spălată cu apă de trandafiri și unsă cu Sfântul şi Marele Mir. În cele patru colţuri ale Sfintei Mese au fost puse icoanele celor patru Sfinţi Evanghelişti: Matei, Ioan, Luca şi Marcu, iar la final, pe Sfânta Masă au fost așezate cele trei veşminte, chivotul, antimisul, Sfânta Evanghelie, candela și Sfânta Cruce.

După slujba de târnosire, Preasfințitul Părinte Nichifor i-a felicitat pe toți ostenitorii pentru efortul deosebit de care au dat dovadă în cadrul lucrărilor de construire, apoi a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat profunzimea rânduielii de sfințire a sfintelor locașuri în cadrul Bisericii noastre:

„Slujba de sfințire a bisericii are rădăcini adânci. Din primele secole, chiar din timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare se știe că bisericile aveau o consacrare specială și, de aceea, în biserică nu se intra oricum și nu oricine putea intra. Bogăția slujbelor pe care o avem astăzi este pomenită de Părinții bisericii din primele veacuri, de sute de ani. Sfântul Nicolae Cabasila are, spre exemplu, o întreagă carte dedicată slujbei de sfințire a bisericii, uimindu-se de înțelepciunea și de inspirația cu care acestea au fost alcătuite. Pentru că slujba de sfințire a bisericii aduce aminte de slujba Învierii. Am cântat, aici, acel „Aliluia” pentru că în fața Sfintei Mese, care închipuie mormântul Domnului suntem chemați să avem aceeași evlavie, aceeași adâncime, dar și să ne pătrundem de același Har pe care Dumnezeu îl împărtășește […]. În biserică învățăm să ne cinstim unii pe alții și să ne acoperim greșelile unii altora și să ne purtăm neputințele și slăbiciunile, după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel. Iar lumina pe care o purtăm în mâinile noastre prin lumânare ne cheamă să înțelegem că avem de mărturisit oamenilor lumina bunei cinstiri, lumina adevărului și a iubirii lui Hristos. Adevărul fără de iubire poate să și ucidă, iar iubirea fără adevăr devine uneori poftă nesăbuită”.

În continuare, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Nichifor. Alături de preoții, diaconii și stareții mănăstirilor din zonă, din soborul slujitor a făcut parte și pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

Îndată după momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, tânărul teolog Cristian Butnărașu, coordonator al departamentului Voluntariat din cadrul Colegiului „Sfântul Nicolae” din Iași, a fost hirotonit întru preot pe seama Parohiei Lupăria (Prăjeni), cu hramurile Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon din Protopopiatul Hârlău.

La finalul slujbei, în semn de înaltă apreciere și prețuire pentru activitatea pastoral-misionară, edilitară și filantropică, dar și pentru contribuția adusă la construirea și împodobirea noului altar de vară, părintele Cristofor Ruxandru, starețul Mănăstirii Piatra Sfântă a primit, cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Teofan, distincția „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei”. De asemenea, PS Părinte Nichifor a oferit diplome de vrednicie d-lui primar Mihai Chirica pentru implicarea sa în toate proiectele edilitare desfășurate de-a lungul timpului la bisericile ieșene, dar și unor familii care au susținut lucrările de edificare a noului altar de vară și a tuturor celorlalte lucrări realizate la Mănăstirea Piatra Sfântă.

După citirea solemnă a actului de sfințire, părintele stareț a adresat un cuvânt de mulțumire ierarhului, preoților slujitori și tuturor celor care au luat parte la sfintele slujbe prilejuite de hramul așezământului din Pietrăria, aducând Maicii Domnului, ocrotitoarea mănăstirii, prinos de recunoștință pentru toată binecuvântarea.

Zidită pe gropile celor morți de ciumă

Începuturile Mănăstirii Piatra Sfântă urcă în timp până în anul 1721, când filantropul ieșean Dimitrie Bosie a dăruit un teren pe măgura Iașului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc s-a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit „Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană, departe de lume. În acest schit s-au nevoit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea. Aceștia au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, pe o dărâmătura de stâncă ce forma un fel de cetate naturală, o sihăstrie cu hramul „Buna Vestire”. În anul 1754, Matei Ghica - domnitor al Moldovei, i-a ajutat pe călugări să-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu binecuvântarea mitropolitului Iacov Putneanul, biserica a primit un nou hram: „Adormirea Maicii Domnului”.

De-a lungul timpului, biserica nu a beneficiat de reparații generale, ci numai de lucrări de întreținere. În anul 1959, ca urmare a Decretului 410, viața monahală a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost afectată, fiind refăcută în întregime cu ajutorul credincioșilor din Pietrăria și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Schitul a fost redeschis după 1990 ca mănăstire de călugări, biserica fiind reconstruită.

În anul 1998, Părintele Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, i-a schimbat denumirea în „Mănăstirea Piatra Sfântă”, având în vedere și apropierea de zona numită „Pietrărie”.