A patra zi a Festivalului Internațional de Film „Quo Vadis” a debutat la Muzeul Mitropolitan din Iași cu o conferință intitulată „Elemente de expresie creștină prezente în filme neașteptate”, conferință susținută de Dr. Mina Radović. În acest context, au fost proiectate și două documentare scurte. „Pierdut și găsit. Un nou acasă ortodox” a prezentat momentul în care comunitatea ortodoxă din Edinburgh, Scoția, a reușit să aibă o biserică frumoasă și impunătoare, în mijlocul orașului. Apoi, „Îngrijitoarea” a fost despre o femeie în vârstă care slujea unui părinte în vârstă și el – Părintele John, un om cu viață sfântă.

Au urmat, de la ora 12.00, două documentare în limba română, producții de mare însemnătate culturală și istorică regizate de Cristina Chirvasie: „În căutarea Cernăuțiului lui Ciprian” și „Părintele Iraclie Porumbescu”.

„În căutarea Cernăuțiului lui Ciprian” a adus în prim-plan un portret tandru și profund al tânărului Ciprian Porumbescu, surprins prin ochii propriei sale scriituri. Pornind de la jurnalul lui intim din 1879, publicat sub denumirea „Jurnal al întâmplărilor și evenimentelor importante și al altor năzbâtii”, regizorul Cristina Chirvasie, producătorul Grațiana Lăzărescu și strănepoata compozitorului, Stanca Scholz-Cionca, au refăcut traseul spiritual și cultural al acestuia prin Cernăuțiul de odinioară. Un loc încă prea puțin cunoscut, o capitală multietnică, plină de efervescență, aflată atunci sub domnia lui Franz Joseph. Filmul a devenit, astfel, o călătorie între generații, între memorie și prezent, între istoria muzicii și geografia sentimentelor. Mergând pe urmele lui Ciprian Porumbescu, nu s-a înfăptuit doar un pelerinaj cultural – căci filmarea lui a însemnat o întreagă aventură. Filmat pe ascuns, în timpuri de război, așa s-a creat reîntâlnirea cu un spirit viu care continuă să cânte în adâncul identității noastre românești.

Al doilea documentar, „Părintele Iraclie Porumbescu”, a vorbit despre figura luminoasă a preotului, scriitorului și tatălui marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Cu sensibilitate și rigoare istorică, filmul a prezentat un om de mare valoare, prea puțin spre deloc cunoscut nouă. Un om care a luptat deschis pentru identitatea neamului și pentru limba română folosită la Cernăuți nu doar în vorbire, ci și în scris. Un poet care a compus poezie patriotică la fel de valoroasă precum versurile lui Andrei Mureșanu. În doar 30 de minute, documentarul a devenit o mărturie despre echilibrul între viața spirituală și cea socială, între tradiție și modernitate, între iubirea de Dumnezeu și iubirea de oameni. Și așa am putut creiona, din date atent culese și extrem de importante, portretul unui preot care a lăsat o amprentă discretă, dar profundă, asupra istoriei Bucovinei.

Alte 30 de minute au fost dedicate, apoi, proiecției filmului „Culorile Lui”. Regizorul Elena Dinu ne-a deschis poarta spre universul artistului Daniel Codrescu, omul care dă culoare bisericilor. Și omul care, pentru Catedrala Națională, a transformat piatra și sticla în rugăciune. Căci astăzi știm cum arată înăuntru Catedrala – iar mozaicul ne aduce, așa cum se dorește, cu un pas mai aproape de Împărăția Cerurilor. Documentarul vorbește despre artă ca formă de slujire, despre munca în echipă și despre frumusețea care, slavă lui Dumnezeu, rămâne peste veacuri.

Evenimentele din cadrul Festivalului s-au mutat, de la 16.45, la Ateneul Național Iași. Simon Scionka, regizorul filmului „Alaska Sfântă” – film prezentat la prima ediție „Quo Vadis” care s-a organizat anul trecut – a avut un live talk intitulat „Sfânta Olga din Alaska. Confesiunile unui regizor”. Și ce confesiuni poți auzi despre prima femeie sfântă a Americii, despre care Simon a vorbit și a mărturisit încă de dinainte de noiembrie 2023, momentul în care Biserica Ortodoxă a Americii a canonizat-o pe Sfânta Olga!

Seara a fost dedicată memoriei lui Andrei Tarkovski, prin proiecția filmelor „Andrei Tarkovski. O rugăciune cinematografică” și „Andrei Rubliov. Amintiri despre film”. În acest context, regizorul Andrei A. Tarkovski a oferit o mărturie privind viața și opera tatălui său și modul în care acestea i-au influențat propriul destin.

„Andrei Tarkovski. O rugăciune cinematografică” a fost ceea ce a promis: o docu-dramă de o rară profunzime, în care fiul marelui cineast a reușit să restituie vocea tatălui său lumii contemporane. Folosind exclusiv materiale autentice – înregistrări, scrisori, poezii, fotografii, imagini de arhivă – filmul a devenit o confesiune intimă și tulburătoare despre sensul artei și al credinței. Tarkovski-tatăl a vorbit despre cinema ca despre o formă de rugăciune, despre suferință ca drum spre adevăr și despre artist ca martor al frumuseții divine. Mai mult decât un simplu documentar biografic, filmul poate fi considerat un eseu poetic și spiritual, o meditație despre memoria lumii și despre căutarea lui Dumnezeu în imagine. 

La rândul său, documentarul „Andrei Rubliov. Amintiri despre film” a fost o incursiune delicată și profundă în universul unei capodopere regizate de același Andrei Tarkovski. Fiul marelui cineast a reconstituit procesul de creație al filmului din 1966, readucând în prim-plan semnificațiile teologice și artistice care l-au transformat într-o lucrare emblematică a cinematografiei mondiale. Prin imagini de arhivă, mărturii și fragmente inedite, filmul a redeschis dialogul dintre artă și credință, dintre pictorul de icoane Rubliov și viziunea regizorului Tarkovski. Rezultatul a fost o meditație vizuală despre inspirație, suferință și transcendență, o fereastră spre sufletul unei opere care continuă să lumineze lumea filmului și cea a spiritului.

Așa a fost ziua numărul 4 de Festival – o zi intensă. Cu mărturii de suflet și cu filme trăite. Ultima zi bate la ușă. Ne odihnim un pic și, în curând, ne reauzim!