† SOFRONIE

Din darul Atotputernicului și Preamilostivului Dumnezeu Episcopul Ortodox al Oradiei, cinstitului cler și iubitorilor de Hristos fii și fiice duhovnicești din Eparhia Oradiei și tuturor ascultătorilor Pastoralei de față, har, binecuvântare și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Fiul Său întrupat, iar din parte-mi, smerite rugăciuni și caldă îmbrățișare sfântă în Duhul Adevărului, Mângâietorul și Dătătorul de viață și speranță!

Preaiubiți părinți și maici, frați și surori, fii și fiice duhovnicești,

La fel ca în fiecare an, cu ajutorul și din darul Celui de Sus serbăm cu bucurie sfântă Nașterea Domnului. Încărcătura de taină și har, de frumusețe și strălucire a sărbătorii ne aduce, an de an, lumina speranței în Duhul păcii și al dragostei creștine înspre lumea întreagă, în comuniune scumpă cu toți cei dragi, atât cei rămași, cât și cei plecați, în unire tainică, prin credință, cu cetele îngerești și cu soborul cel mare al Sfinților Celui Preaînalt. Atâta pace și bucurie se răspândește din ieslea Betleemului înspre întreaga umanitate, peste lumea toată, și cea văzută și cea nevăzută, încât toate răutățile se risipesc, neajunsurile se împrăștie, neputințele pălesc, lăsând loc revărsării de pace nepământeană și lumină cerească, în blânda invazie a bunătății și milei Atotțiitorului.

Și cu toate că, de multe ori, atmosfera de sărbătoare se îndepărtează de marea și, totodată, delicata iubire divină, nimic nu poate aduce atingere și nici nu poate umbri strălucirea discretă și frumusețea paradisiacă a mântuitoarei Întrupări a Cuvântului veșnic al Tatălui ceresc, Fiul lui Dumnezeu Care Se face Fiul Omului pentru a ne izbăvi de stăpânirea celui rău, luând asupră-Și povara păcatelor noastre, spre a ne aduce în dar iertarea și împăcarea cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care este „pacea noastră” (Efeseni 2, 14), Cel ce „a binevestit pace vouă celor de departe și pace celor de aproape” (Efeseni 2, 17). Astăzi ca și în urmă cu două mii de ani, în noaptea sfântă în care păstorii au auzit de la îngerul Domnului care le-a binevestit. „Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 13-14)!

Atunci, la Betleem, în Iudeea, oștirile cerești cântau imne de bucurie și de preamărire Domnului păcii, iar păstorii și magii s-au dus la ieslea din peșteră și s-au închinat Pruncului culcat în iesle, păstorii la vestea cea bună adusă de înger, magii urmărind steaua care s-a arătat la Răsărit. Magii I-au adus „daruri: aur, tămâie și smirnă” (Matei 2, 11), iar păstorii au vestit Preacuratei și lui Iosif „cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2, 17). Dar mai apare în Sfânta Evanghelie după Luca o mențiune demnă de luat în seamă: „și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori” (Luca 2, 18). După închinarea magilor – „căzând la pământ, s-au închinat Lui” (Matei 2, 11), „luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor” (Matei 2, 12). Păstorii, la rândul lor, după bunavestire ale cărei cuvinte Născătoarea de Dumnezeu le va păstra, Cea binevestită de Îngerul Domnului Gavriil că va „lua în pântece” și va „naște fiu” și va „chema numele lui Iisus” (Luca 1, 31), cuvintele transmise de păstori intrând în inima maternă a Fecioarei Maria. „Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa” (Luca 2, 19).

 Iubit cler și popor al lui Dumnezeu,

Într-adevăr, recitind cuvintele Evangheliilor Nașterii după Trup a Domnului, ne adâncim în contemplarea smerită și luminoasă a strălucirii discrete a Nașterii Adevăratului Împărat al lumii. Și El nu este înșelătorul, ispititorul care a îndrăznit   să-L ispitească pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, pe Fiul Omului, când, după postirea de patruzeci de zile și patruzeci de nopți (Matei 4, 2), la a treia ispitire, „L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor, și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie” (Matei 4, 8-9). Dar Domnul Iisus Hristos, cum știm cu toții, i-a răspuns: „Piei, Satano, că scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești»” (Matei 4, 10). „Atunci L-a lăsat diavolul și, iată, îngerii venind la El Îi slujeau” (Matei 4, 11). Pentru că El este cu adevărat Împăratul Universului, cum Însuși mărturisește despre Sine după Învierea Sa din morți, în Galileea, celor unsprezece ucenici, în „muntele unde le poruncise lor Iisus” să meargă. „Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră” (Matei 28, 16-17). Atunci le spune: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ” (Matei 28, 18).

Dumnezeu Atotputernicul Își arată discret, delicat, strălucirea cerească, departe de gloria lumii trecătoare, la fel ca și slava ei deșartă, aparițiile angelice fiind rezervate oamenilor simpli. Vestea cea Mare Fecioarei din Nazaret la Buna-Vestire a Arhanghelului Gabriel, vestea Nașterii păstorilor din câmpul betleemit al oilor. „Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și... îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle” (Luca 2, 8-12). Frumusețea discretă, strălucirea delicată a umilei Nașteri a Regelui Iudeilor (Matei 2, 2) în Betleemul Iudeii, așa cum au spus profeții de demult, Moise în Cartea întâi, a Facerii: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele” (Facere 49, 10) și Miheia în profeția sa: „Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei” (Miheia 5, 1). „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1). „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Da, iubiții mei păstoriți, El este Cel Care S-a născut discret, fără emfază, departe de palatele strălucite ale feciorilor și fetelor de împărat născuți în camere de porfiră, Porfirogeneți și crescuți cu mulțimi nenumărate de servitori și sclavi chiar, cu mii de supuși prosternându-se dinaintea lor. Strălucirea discretă a Nașterii după Trup a Adevăratului Împărat al Universului, Regele iudeilor, Regele regilor și Împăratul împăraților, cezarilor și țarilor, face să pălească toată pleiada nașterilor somptuoase și spectaculoase ale principilor trecători ai lumii la fel de pieritoare. Spre bucuria oamenilor simpli și cutremurul și groaza puternicilor care trăiesc cu frica în sân de teama uneltirilor posibililor uzurpatori. Numai că Mântuitorul, mai târziu, la înfiorătorul proces de judecată, înainte de condamnarea la moarte, prin care va zdrobi moartea noastră, i-o spune lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum Împărăția Mea nu este de aici” (Ioan 18, 36). Și așa L-au osândit și L-au răstignit. „Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este regele iudeilor” (Luca 23, 38).

 Iubiți creștini și creștine,

Frumusețea discretă a Nașterii Domnului, strălucirea delicată a venirii lui Mesia în lume printre oameni și pentru oameni este pregătirea tainică pentru marea minune pe care Fiul lui Dumnezeu Înomenit, „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) o va împlini pentru salvarea noastră din robia păcatului, a întunericului și a morții. De aceea, în iesle stă trupușorul Său înfășat la fel cum în giulgiu va fi învelit Trupul Său coborât de pe Crucea răstignirii Sale. Leagănul de la Betleem preînchipuie Mormântul de la Ierusalim. Noaptea sfântă a Nașterii Sale după Trup vestește Noaptea Paștelui Crucii și strălucirea discretă a slavei Domnului arătată păstorilor gătește explozia luminii pascale din Noaptea Paștelui Învierii. Îngerului de la Betleem binevestind păstorilor i se alătură Îngerul alb de la Mormântul Sfânt binevestind Purtătoarelor de miruri. Fecioara Preacurată care a născut fără dureri va cunoaște chinurile nașterii la Crucea Fiului ei, iar Cel ce este legănat de Preacurata-I Maică, va fi așezat spre odihnă cu Trupul adormit ca un muritor în brațele Maicii Sale Îndurerate. Se naște Mesia, dar nu doar pentru Maica Sa, pentru familia Sa, pentru seminția și neamul Lui, ci pentru toți urmașii lui Adam și ai Evei, pentru a-i scoate din moarte plătind cu viața Sa neprihănită pentru păcatele noastre. Iar nouă ne trebuie credința în El pentru dobândirea mântuirii pe care ne-o aduce în dar, cu prețul scump al Sângelui Său vărsat pentru noi și pentru mulți, spre iertarea păcatelor, prin frângerea Trupului Său pentru noi, spre iertarea păcatelor.

Privind atunci frumusețea netrecătoare și diafană a sărbătorii, chiar dacă strălucirea cea dinafară devine orbitoare sau se transformă în altfel de prăznuire, noi, iubiți frați și surori, să nu uităm de ce ne bucurăm și ne lăsăm blând invadați de lumina lină a sfintei slave: pentru că ni S-a născut Mântuitorul și Izbăvitorul nostru. Și mai degrabă decât a aluneca în mrejele înstrăinate ale sărbătoririi lipsite de miezul ei duhovnicesc, să ne amintim de frumusețea tăcută a Crăciunului de odinioară, al moșilor și strămoșilor noștri, al fericiților înaintași, al copilăriei noastre, iar noi, cei ce am apucat, din mila Celui Atotputernic și Preamilostiv, să numărăm mai multe linii pe răbojul vieții ăsteia trecătoare, să nu obosim a le povesti celor ce vin după noi cum ne ajuta Tatăl nostru Cel din ceruri să ne bucurăm în Duhul Sfânt de Nașterea după Trup a Fiului Său, în vremuri neprielnice, ostile, când a merge la biserică era un delict și a serba Crăciunul o ofensă adusă progresului „societății socialiste multilateral dezvoltate” și care înainta cu pași repezi spre prăpastia comunismului ateu. Cum printre atâtea piedici și interdicții reușeam în Domnul să ne bucurăm cu simplitate și să sărbătorim curat.

Acum, în zilele noastre, avem de toate la îndemână, dar am devenit și mai egoiști. S-ar cuveni să fim recunoscători și mulțumitori, însă, deoarece, în pofida tuturor lipsurilor posibile și chiar existente în viață, nu întotdeauna chiar avem nevoie de ceea ce ne încăpățânăm să dobândim. Dar mai important decât orice rețetă de succes și orice reușită meritată sau nu, de poziția ocupată în lume, mai de preț este pacea și liniștirea inimii, împăcarea puterilor sufletului și smerita viețuire după voia lui Dumnezeu, în iubire și prețuire curată, necondiționată, întreolaltă și în comuniune sfântă cu cei care s-au mutat deja la veșnicele locașuri, acolo unde, din darul lui Dumnezeu, cu puterea credinței, încălziți de focul dragostei curate și însuflețiți de speranța biruitoare, nădăjduim, în pace, să ne sălășluim și noi, atunci când Providența divină hotărăște. Pentru aceasta, dragii mei, îngăduiți-mi, rogu-vă, la ceas de mare sărbătoare creștină, în delicata strălucire a Nașterii Domnului, să invoc binecuvântările abundente ale lui Dumnezeu peste voi toți, cu pace și liniște, în unitate și bună-înțelegere, în îngăduință și iertare unii față de alții, cu atenție sporită și discretă aplecare spre toți cei părăsiți și uitați, implorând bunătatea lui Dumnezeu să risipească răul din lume, să împlinească tot ceea ce ne lipsește și să vindece neputințele noastre, ajutându-ne să descoperim în noi darurile pe care la micul nostru Crăciun, la venirea noastră pe lume, le-am primit, fiecare, de la Marele Dăruitor al vieții noastre, Isvorul vieții, Viața și Odihna și Învierea noastră! Amin.

Al vostru, al tuturor,

smerit arhipăstor și umil rugător,

† Sofronie

Episcopul vostru