† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Către tot clerul, cinul monahal și dreptcredinciosul popor din Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei,

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi arhierești binecuvântări!

„Cuvântul lui Dumnezeu, care locuiește în om, S-a făcut Fiul Omului ca să-l obișnuiască pe om să-L primească pe Dumnezeu și ca să-L obișnuiască pe Dumnezeu să locuiască în om, după cum I-a plăcut Tatălui.”

Preacucernici și preacuvioși părinți,

Preacuvioase maici,

Iubiți credincioși,

Cu vrerea bunului Dumnezeu prăznuim și în acest an nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care, om făcându-Se asemenea nouă, a venit ca, prin lucrarea Sa mântuitoare, să unească cerul cu pământul și să restabilească comuniunea dintre om și Dumnezeu. Acest fapt ni-l dezvăluie Sfânta Scriptură, dar îl descoperim și în cântările acestui Praznic luminat. Toată creația se bucură, dănțuiește și se veselește la Nașterea Mântuitorului, îngerii Îi aduc cântare de proslăvire, păstorii I se închină și se veselesc, magii Îi aduc daruri, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea Fecioară, contemplă și trăiește slăvita taină a facerii lui Dumnezeu om. „Dănțuiesc îngerii toți în ceruri și se bucură oamenii, și toată făptura saltă pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Betleem”, zice una dintre stihirile Praznicului.

Ne bucurăm datorită faptului că toată înșelăciunea idolească a încetat, dar mai ales pentru că „Hristos împărățește în veci”. Verbul împărățește, de aici, este un prezent continuu. Deși omul, căzut în păcat, s-a îndepărtat de la adevăr și a căzut în idolatrie, iar unele neamuri nici în ziua de azi nu L-au primit pe Hristos, totuși nu înseamnă că Mântuitorul nostru nu este împărat peste toată făptura, sau că ar fi existat un timp în care Hristos nu a împărățit. Hristos împărățește în veci și, așa cum un om asemenea nouă, Maica Domnului i S-a făcut sălaș și tron dumnezeiesc, prin voia lui Dumnezeu și prin smerita ei ascultare, la fel Hristos voiește să împărățească în noi dorind să ne facă tronuri în care să se așeze și să se odihnească. „De câte ori ne spovedim și ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, nu numai că-L vedem în chipul potrivit puterii noastre de percepție, ci, mai mult ca orice pe lumea aceasta, El, Iisus Domnul, își face din ființa noastră tron împărătesc!”, spune atât de frumos Înaltpreasfințitul părinte Arhiepiscop, Calinic Argatu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit să le unească pe cele de sus cu cele de jos, cum reiese dintr-o altă cântare a Praznicului Nașterii lui Hristos: ”Cerul și pământul astăzi s-au împreunat, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la ceruri s-a suit.” El, făcându-Se om, dar rămânând Dumnezeu, în Sine l-a unit pe om cu Dumnezeu. Omul a fost creat pentru a se bucura de prezența lui Dumnezeu și de tot ceea ce Domnul îi poate dărui, și, cum Dumnezeul nostru este unul foarte generos, ni Se dăruiește pe Sine însuși, nu o singură dată, ci continuu, invitându-ne neîncetat să cinăm împreună cu El, să mâncăm la masa lui cea dumnezeiască și să ne înfruptăm din ceea ce El ne oferă mai bun, Trupul și Sângele lui Cel Sfânt. Rămânând statorniciți în El și El rămâne statornic în noi, vindecându-ne de șovăială și necredință. Numai cu ajutorul Lui și căutând comuniunea cu El, de fapt, putem rămâne în comuniune cu semenii noștri aducând roada cea bună, cum ne spune Sfânta Scriptură: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine”. Cunoscând acestea ar trebui să ne restabilim prioritățile, punându-L pe primul loc pe Hristos și comuniunea cu El, nicidecum lumea în mijlocul căreia trăim; Domnul este peste lume, iar nu lumea peste Dumnezeu. Sfântul Teofan Zăvorâtul, în răspunsul la o scrisoare primită de la  un credincios, spune următoarele: „Îmi scrieți: Dumnezeu l-a creat pe om pentru societate. Corectați această idee: omul este creat pentru comuniunea cu Dumnezeu, în aceasta constă principala sa menire. De aceea, când omul a căzut de la Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut a binevoit să Se coboare pe pământ, pentru ca să-l unească din nou pe om cu Dumnezeu. Într-atât de importantă și necesară este această comuniune cu Dumnezeu! Dar, întrucât ca să intre în această comuniune și să se întărească în ea, omul trebuie să trăiască o scurtă vreme pe pământ și, deoarece a trăi singur aici îi este greu, îi este dată pentru un timp atracția către societate, dar nu ca o înclinație principală, ci ca una secundară, pe lângă alte înclinații lumești.”

Dragii mei,

Persoanele Sfintei Treimi trăiesc într-o comuniune desăvârșită și veșnică de iubire smerită, jertfelnică și milostivă, precum și în ascultare necondiționată, izvorâtă din aceiași iubire. În icoana Sfintei Treimi pictată de către Sfântul Cuviosul Andrei Rubliov acest adevăr este foarte bine exprimat. Cei trei îngeri din icoană simbolizează cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Aceștia stau așezați la o singură masă, semn al comuniunii și al unității dintre ei. Îngerul din centrul icoanei este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El binecuvântează potirul având în spate pictat un copac, care este simbol al vieții, dar și al pomului cunoștinței binelui și răului, din care ar fi fost făcută Crucea răstignirii, deci este și simbol al jertfei. Îngerul din stânga Mântuitorului, care îl reprezintă pe Sfântul Duh, are în spate pictat un munte, simbol al urcușului duhovnicesc. Cei doi îngeri, reprezentându-i pe Fiul și pe Sfântul Duh, au un singur umăr acoperit față de cel din dreapta, care îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care are amândoi umerii acoperiți. Aceste detalii ne arată faptul că atât Fiul cât și Duhul Sfânt, care în icoană privesc spre Dumnezeu Tatăl, sunt brațele Tatălui cu care El lucrează în lume. Privind icoana observăm că în spatele îngerului care îl reprezintă pe Tatăl este pictată o casă. Aceasta simbolizează raiul, casa Tatălui în care sunt multe locașuri, unde prin împreună lucrarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, sunt primiți în comuniune toți acei care cred în Dumnezeu și îl lasă pe Domnul, ca la rândul Său, să-și facă locaș în inimile lor.

Dragi credincioși

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune: „Comuniunea cu Dumnezeu se înfăptuiește doar cu harul Duhului Sfânt. Acesta este Cel care pregătește înlăuntrul nostru locașul Sfintei Treimi”. Prin faptul că noi îl chemăm pe Dumnezeu „Tată” ne recunoaștem apartenența cerească și mărturisim că adevărata noastră casă în care trebuie să trăim este casa Domnului, fiind fii adoptivi ai lui Dumnezeu, primind de la El, prin lucrarea Duhului Sfânt, duh de înfiere, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel care zice: „că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!”. Ca fii suntem locuiți de Duhul Sfânt, intrăm într-o relație intimă de comuniune în iubire cu toate persoanele Sfintei Treimi.

Iubiți credincioși,

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Duhul Sfânt este iubire și această iubire se revarsă în toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu și același Duh Sfânt este pe pământ în sufletele celor care iubesc pe Dumnezeu”. Cât de frumos exprimă Sfântul, în cuvinte simple, comuniunea existentă între Dumnezeu și între sfinții care s-au desăvârșit în credință și care se află în ceruri, și între oamenii iubitori de Dumnezeu, care încă trăiesc pe pământ. Sfântul Dumitru Stăniloae explică acest lucru și mai profund: „Iubirea, por­ni­tă de la Tatăl spre Fiul prin Duhul și întoarsă iarăși spre Tatăl, prinde în cadrul ei și umanitatea”.

Dragii mei,

Este bine să fim conștienți că toată lucrarea duhovnicească pe care o facem, păzirea poruncilor, postul, rugăciunea, lepădarea de sine, ar trebui să o facem din iubire de Dumnezeu și pentru a rămâne în El și El în noi. Niciuna din lucrările pe care le-am enumerat mai sus nu trebuie să fie un scop în sine, nici măcar „rugăciunea neîncetată nu este scopul, ci scopul este comuniunea noastră cu Dumnezeu”. De aceea trebuie să-L lăsăm pe Cuvântul lui Dumnezeu, făcut om asemenea nouă, să se sălășluiască în noi și să împărățească în noi, ca noi să ne obișnuim cu El și El cu noi, spre Slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin

Vă doresc tuturor un Praznic luminos, un An Nou binecuvântat, mântuire, multă sănătate, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin!

La mulți ani!

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† Episcopul Timotei