Preasfinţia Voastră,
Îndurerată familie,
Întristată adunare,

După cum ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos, viaţa noastră nu se opreşte la mormânt, ci îşi continuă curgerea în veşnicie. Dincolo de mormânt este viaţă veşnică, pentru cei care au trăit în lumina Evangheliei, căutând ei înşişi să fie fii ai Luminii.

Aceasta este nădejdea oamenilor care cred în cuvintele Celui care a venit în lume şi s-a făcut om, „şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1, 14).

Am aflat cu multă durere că buna mamă şi femeia creştină evlavioasă Ruxandra (Sanda) Onilă s-a mutat pe neaşteptate la cele veşnice.

Viaţa ei, brăzdată în ultimii ani de suferinţe şi încercări, era totuşi plină de bucurii care veneau din partea copiilor, în special a Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor.

Cu mulţi ani în urmă am cunoscut-o. Era o persoană discretă, atentă, răbdătoare. În vremea slujirii mele la Catedrala Mitropolitană din Iaşi am întâlnit-o de mai multe ori, mai ales în perioadele pe care le petrecea pentru cercetarea sănătăţii la Spitalul de Recuperare, deservit atunci de medici competenţi, mulţi dintre ei cadre ale Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi.

Când o vizitam, am remarcat în persoana dumneaei o adevărată mamă creştină. Avea calităţi multe, mai ales modestia şi bunăvoinţa care se întâlnesc atât de rar.

Manifesta atenţie şi respect pentru toţi, vorbea cu multă înţelepciune, iubea rugăciunea şi îşi îndrepta nădejdea către Dumnezeu. Marile bucurii au fost legate de fiul ei iubit, Corneliu Episcopul, pe care l-a inspirat mereu, rugându-se pentru el şi iubindu-l cum numai o mamă poate iubi cu adevărat.

În localitatea unde trăia s-a bucurat să vadă o nouă biserică înălţată prin osârdia PS Corneliu, dar şi multe persoane ajutate cu spirit frăţesc în duhul sfintei noastre credinţe.

Cred că a fost fericită pentru împlinirile vieţii, pentru pacea pe care i-o ofereau rugăciunile şi multele fapte de milostenie.

Îngăduiţi-mi să vă spun şi eu aidoma celor din antichitatea creştină: Ce mame minunate au creştinii! Ce mamă binecuvântată a fost doamna Ruxandra (Sanda) Onilă.

Îmi dau seama cât este de grea despărţirea, fie ea şi vremelnică, pentru PS Părinte Episcop Corneliu.

Nu vă întristaţi ca şi cei care nu au nădejde....
Iubirea n-o poate ucide nici piatra de mormânt...
Oamenii nu mor când sunt aşezaţi în mormânt, ei mor când sunt uitaţi...

Iubită doamnă Ruxandra,

Doresc să călătoriţi împreună cu îngerii către împărăţia Luminii, acum, când toate s-au umplut de lumină.

Să aflaţi acolo răspuns bun de la împăratul Cel fără de moarte. Să primiţi răsplată meritată pentru toate.

Cu preţuirea dintotdeauna şi cu dragostea din ziua cea dintâi,
† Timotei Prahoveanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor