„Duminica Vameșului și a Fariseului” marchează începutul Triodului, o perioadă liturgică caracterizată de un profund caracter de pocăință și de pregătire duhovnicească.

„Evanghelia de astăzi, deși este foarte scurtă, este plină de învățăminte. Ea ne arată că rugăciunea pe care Dumnezeu o primește este aceea care izvorăște din smerenie este aceea care este însoțită de pocăință adâncă, adică de conștiința adâncă, de conștiința că îndrăznim să ne adresăm lui Dumnezeu prin rugăciune deși suntem oameni păcătoși, care adeseori încălcăm voia Lui”, a explicat ierarhul.

Mântuitorul, exemplul desăvârșit al smereniei

„Mântuitorul Însuși ne-a pildă de smerenie, El care a luat chip de rob prin întruparea Sa de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte”.

„În sfânta și marea joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Cina cea de Taină, Mântuitorul spală picioarele ucenicilor, gest după care le spune acestora: Așa cum v-am făcut eu vouă, așa să faceți și voi unii altora. De asemenea, Mântuitorul îi îndeamnă în altă împrejurare ‹Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima›”, arătând cât de mare păcat este mândria.

Exemple de smerenie

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam a vorbit și despre exemplul Maicii Domnului, cea care primește cu smerenie vestea că Fiul lui Dumnezeu se va naște din ea, zicând „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.

„De aceea Maica Domnului pentru smerenia sa, atunci când merge în vizită la Elisabeta, spune ‹Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile›. Inspirată de Duhul Sfânt ea profețește că pentru smerenia cu care a ascultat Vestea cea Bună de acum încolo o vor lăuda toate neamurile. Profeție care s-a împlinit”, a subliniat ierarhul.

„Această temă a smereniei care înalță la cer a fost cultivată și de Sfinții Apostoli. Sfântul Apostol Pavel spune că el este cel mai mic dintre apostoli și nu este vrednic să se numească apostol pentru că a prigonit Biserica lui Dumnezeu”.

Dumnezeu îi înalță pe cei smeriți și smerește pe cei care se înalță pe sine, arătând cât de mare păcat este mândria și ce mare virtute aducătoare de har de la Dumnezeu este smerenia și pocăința sinceră.

„În troparul Sfântului Ierarh Nicolae se reflectă în mod desăvârșit lucrul acesta, el care a primit bogăția părinților ca moștenire, dar care din smerenie s-a făcut sărac și a dăruit averea moștenită săracilor, a dobândit împărăția cerurilor. De aceea în troparul lui se spune că „A dobândit cu sărăcia cele bogate și cu smerenia cele înalte”.

Smerenia, virtutea aceasta, de-a lungul celor 2000 de ani de creștinism, a înălțat la ceruri milioane de creștini, care s-au smerit deși au avut în lumea aceasta demnitățile cele mai înalte. O mulțime de împărați, de țari, de regi de voievozi s-au călugărit, au împărțit averea lor săracilor, au ctitorit lui Dumnezeu biserici, și au murit în smerenie.

„Mândria, mai întâi, l-a prăbușit pe Lucifer și pe îngerii lui din slava cerului în întunericul și în prăbușirea iadului”.

„Tot din cauza mândriei de a fi asemenea lui Dumnezeu fără a cultiva virtutea postului, adică a nemâncării din pomul vieții, a fost alungat din rai și primul om, Adam, și femeia sa făcută din propria coastă de Dumnezeu”.

„Duminica de astăzi în contextul anului omagial al sfintei rugăciuni și în anul comemorativ al Sfinților isihaști are un înțeles și mai profund, trebuie să înmulțim rugăciunea, să o cultivăm ca pe o mare virtute plăcută lui Dumnezeu și aducătoare de daruri cerești în viața noastră”, a mai spus episcopul vicar patriarhal.

Sursa: basilica.ro