Numeroși credincioși din zona Botoșaniului au fost prezenți la slujba oficiată în cinstea Maicii Domnului și au participat la hramul așezământului monahal.

În predica susținută la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Veniamin a vorbit enoriașilor despre importanța smereniei și împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu:

Prin lucrarea Duhului Sfânt, care se pogoară peste Fecioara Maria, iată că omenirea este izbăvită din robia morții. Arhanghelul Gavriil, atunci când Fecioara a întrebat cum va fi aceasta și mai ales, era orecum nedumerită, spunându-i că ea nu știe de bărbat, i-a dat și un alt semn, spunându-i că Elisabeta, rudenia ei este însărcinată în a șasea lună. Sfânta Fecioară se smerește, ea care nu înțelegea întâi cum se vor întâmpla toate acestea, primește ca din neam să se nască Fiul lui Dumnezeu. Sfinții Părinți spun că prin cuvântul ei, prin semerenia ei, Fecioara Maria a făcut ca să se întrupeze Cuvântul lui Dumnezeu din neam și ne învață că virtutea smereniei este mai înaltă decât toate virtuțile. Ziceau unii dintre Părinții Bisericii că este mai «înaltă decât fecioria și împreună cu ascultarea, smerenia este cea care ne înalță către Dumnezeu, ne face să ne sfințim viața». Trebuie să avem în minte cuvântul Fecioarei Maria, atunci când suntem și noi chemați de Domnul să ducem o viață sfântă și curată, o viață plăcută lui Dumnezeu și să răspundem și noi asemenea ei: «Iată roaba Domnului! Fie mie acum după cuvântul Tău!». Să ne facem și noi ascultători de Biserică, să ne facem ascultători și împlinători ai Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că prietenii lui sunt cei care păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Scurt istoric

Încă din timpuri străvechi, unii din părinţii vieţuitori de la Mănăstirea Vorona s-au retras aici, în colţ tainic, unde şi-au petrecut în linişte şi în rugăciune ultimele clipe ale vieţii lor. Stareţul Iosif Vasiliu de la Mănăstirea Vorona a avut poruncă, în 1853, de la domnitorul Mihail Sturdza să zidească biserica, aceasta fiind şi dorinţa lui.

Zidirea bisericii a început în anul 1858 şi cu toate constrângerile legii secularizării lucrările au continuat. În 1860 clădirea şi chiliile erau zidite, iar la 25 martie 1861, biserica a fost sfinţită de Episcopul Chesarie Sinadon, locotenent de Mitropolit al Moldovei. Finisarea lucrărilor şi pictarea bisericii de către schimonahul Vladimir s-a terminat în 1876. Dintre schimnicii care s-au ostenit în Sihăstria Voronei, cel mai cunoscut este Cuviosul Onufrie, mort la vârsta de 57 de ani şi care s-a nevoit aici 25 de ani. După Sfântul Onufrie, în chilia lui s-a nevoit pustnicul Ioan, venit de la Mănăstirea Vorona. În istoria mănăstirii a rămas şi schimonahul Veniamin Constantinescu, care, tânăr fiind, după intrarea în monahism, a fost pe jos la Sfântul Munte. A adormit întru Domnul în 1917, la vârsta de 100 de ani.