Psiholog Gabriela Vrabie: „Copiii cu deficiențe nu urăsc și sunt fericiți”

Știri

Psiholog Gabriela Vrabie: „Copiii cu deficiențe nu urăsc și sunt fericiți”

Sâmbătă, 9 noiembrie, la Muzeul Unirii din Iași a continuat seria a doua a conferințelor tematice din cadrul Zilelor Pro Vita, pe tema „Copilul cu deficiențe, greutate sau bucurie a vieții?”. Invitata din această zi a fost doamna psiholog Gabriela Vrabie, director adjunct la Colegiul Tehnic „Ion Holban”, care a vorbit despre „Actualităţi şi perspective în abordarea copiilor cu dizabilităţi”.

Indiferent de gradul de dizabilitate al copilului, el trebuie școlarizat

 În debutul expunerii, dânsa a remarcat că părinții copiilor cu dizabilități sunt mai nefericiți decât copiii lor: „Dumnezeu a făcut astfel încât acești copii să se poată adapta nativ lumii acesteia, pe când părinții lor trebuie să-și însușească probabil o lecție, o cale spre spiritualitate. 80% din acești copii s-au născut așa, ceilalți au dobândit deficiențele în urma unor traumatisme. Ne confruntăm cu cazuri mult mai grave decât acum 10-15 ani. Acestea înseamnă patru-cinci diagnostice foarte grave care apar la un copilaș, în timp ce înainte era doar un singur diagnostic predominant”, semnalează doamna Gabriela Vrabie.      

Mai apoi, dânsa a prezentat cadrul legislativ privitor la persoanele cu cerințe educaționale speciale, cu motivația că „în momentul în care dorești să faci ceva, trebuie să consulți legea, să vezi ce îți dă voie să faci și ce să nu faci”. Cei prezenți au putut afla principiile care stau la baza educației copiilor cu dizabilități și carateristicile acestui tip de învățământ. Indiferent de gradul de dizabilitate al copilului, el trebuie școlarizat, iar pentru acest lucru există parteneriate între instituții, între cadrele didactice, specialiști (psihologi, psihopedagogi, kinetoterapeți, logopezi), între școală și familie, între școală, ONG-uri și societate.

Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică, prima țintă a părintelui unui copil cu deficiențe

Doamna psiholog Gabriela Vrabie a explicat câteva concepte specifice domeniului: „copilul cu CES” (cerințe educaționale speciale), „deficiențe”, „integrare școlară”, „învățământul la domiciliu”, „adaptare curriculară”, „instrumente de lucru pentru copiii cu deficiențe”,  „colaborare instituțională”.

Care este procedura pe care trebuie să o respecte un părinte care are copil cu dizabilități atunci când se adresează instituțiilor?

„În primul rând, este vorba de aplicarea principiului educației timpurii. Dacă părintele constată că al său copil are o dizabilitate, nu răspunde corespunzător provocărilor vieții, nu se poate înțelege cu el, este un copil care nu aude, nu vede, nu merge cum trebuie, trebuie să se adreseze în primul rând Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică, care este noua structură patronată de Consiliul Județean și de Inspectoratul Școlar Județean”, menționează doamna psiholog Gabriela Vrabie.

„Pacientul nu este doar copilul, ci întreaga familie”

La această instituție, părintele se va prezenta cu un dosar cu ajutorul căruia copilul va fi evaluat de o comisie, iar acolo i se va spune care școală i se potrivește cel mai bine pentru deficiența pe care o are. Există însă anumite piedici. Prima e necunoașterea: părintele nu știe că există această instituție. În plus, el are nevoie să fie consiliat în ceea ce înseamnă întocmirea unui dosar bine documentat, pentru a se contura un profil cât mai corect al copilului. Pentru acest lucru el trebuie să se adreseze medicului specialist, primăriei, pentru anchetă socială, școlii, dacă copilul a fost școlarizat anterior și s-a observat că nu mai face față. Părintele mai trebuie să știe ce îi oferă școala și instituția căreia i se adresează, dar mai ales, trebuie să respecte legea și procedurile.

Unii părinți nu pot accepta faptul că propriu copil are o dizabilitate. De aceea, pacientul nu este doar copilul, ci și familia, atât mama, cât și tatăl. Există tați care își părăsesc familia când văd că au un astfel de copil sau mame care își abandonează copilul cu deficiențe. „Avem un astfel de exemplu: un băiețel cu distrofie musculară, sindrom hiperkinetic, probleme cu inima. Și totuși reușește să ia premiul I la școală, știe 50 de poezii, e de ajuns un semn să-i faci și el începe să-ți spună poezioarele, zâmbește tot timpul, este luminos, afectuos, iubește pe toată lumea, nu urăște”, subliniază doamna Gabriela Vrabie.         

 „Ar fi interesant de făcut o radiografie a unui om normal și a unei persoane cu deficiențe și de văzut părțile bune și rele la ambii. Nu sunt sigur că am găsi mai multe bune la omul normal și mai multe rele la cel cu dificiențe. Atunci când vorbim despre un copilaș cu astfel de probleme, să medităm la textul din Scriptură care spune: Părinții mănâncă aguridă și copiilor li se strepezesc dinții. Cred că înainte de a-i condamna sau de a-i privi ca ceva ce ne incomodează, trebuie să ne gândim dacă ei nu sunt cumva așa din cauza comportamentului  nostru”, a conchis pr. Radu Brânză.  

„Dacă într-adevăr prețuim viața, suntem și facem totul pentru ea” 

În partea a doua a întâlnirii, coordonatorul Departamentului Pro Vita Iași, pr. Radu Brânză a realizat o prezentare a departamentului, cu toate activitățile desfășurate în cei trei ani de la înființare. Sfinția sa a precizat că această activitate a fost și rămâne o provocare pentru toți cei implicați, chiar din momentul în care Înaltpreasfințitul Teofan i-a încredințat această misiune.

În departamentul Pro Vita aproape nimeni nu este angajat și că totul se bazează în proporție de 99% pe voluntariat. „Eu însumi nu sunt angajat la Pro Vita. La noi totul se bazează pe această bucurie a lucrului făcut de dragul de a-l face. Repet mereu ceea ce spune Mântuitorul Hristos: Acolo unde îți este comoara, acolo îți este și inima. Dacă  salvarea, protejarea și cultivarea vieții sunt coordonatele activității noastre, dacă într-adevăr  prețuim viața, atunci suntem și facem totul pentru ea”, a afirmat pr. Radu Brânză. 

Departamentul Pro Vita lucrează cu două arme: cea a cuvântului și cea a faptei. Arma cuvântului presupune informarea prin creearea de evenimente. „În proporții covârșitoare, o femeie, când trece prin această experiență dureroasă a avortului regretă și mereu spune că dacă ar fi știut cum stau lucrurile, nu ar fi făcut asta. De aici ne tragem noi rațiunea dorinței de a informa”, a spus Sfinția sa.

13 preoți voluntari Pro Vita în protopopiatele Arhiepiscopiei Iașilor

Arhiepiscopia Iașilor are singura rețea de voluntari Pro Vita care funcționează în Biserica Ortodoxă. În cele 13 protopopiate, care înseamnă județele Botoșani, Iași și jumătate din județul Neamț  există 13 preoți care sunt voluntari Pro Vita la protopopiatele de unde vin Sfințiile lor. Dorința coordonatorului este ca la anul, Zilele Pro Vita să nu fie doar la Iași, ci în toate cele 13 protopopiate.

„De cealaltă parte, prin faptă, încercăm să intrăm în realitate și să punem umărul atunci când omul este în suferință. În acest sens avem două activități foarte importante: una este Praesidio, care presupune ocrotirea și ajutarea mamei care se află în dificultate. În centrul Praesidio, avem un apartament care este o soluție de urgență atunci când efectiv o femeie însărcinată nu are unde să stea. Strategia noastră nu este să le cazăm, ci să le ajutăm. Pentru că visul oricărei femei nu este să stea într-o locație frumoasă și confortabilă care nu este a ei, ci o femeie cu copil are nevoie de un soț, de un cămin al ei. Avem foarte multe cazuri pe care căutăm să le rezolvăm la ele acasă, acolo unde sunt oferim și consiliere, și ajutor material și posibilitatea de integrare socială”, a afirmat pr. Radu Brânză. 

„Este nevoie de multă rugăciune, dar și de pragmatism”

O altă intervenție a Departamentului Pro Vita este programul Sfântul Stelian, dedicat familiilor cu mulți copii. În Arhipeicopia Iașilor sunt 149 de astfel de familii. Timp de jumătate de an, echipa Pro Vita a mers din casă în casă nu pentru  o simplă colectare de date, ci pentru a vedea, pe nepregătite, cum trăiesc acești oameni.

Părintele coordonator precizează că nota dominantă familiile cu mulți copii nu este sărăcia, ci altele sunt problemele. „Să vă dau un exemplu: undeva, în zona Pașcaniului, o astfel de familie îmi spunea: Știți, părinte, noi nu ne mai ducem să ne luăm ajutorul de la primărie pentru că lumea nu ne mai scoate din proști. Sunt marginalizați, sunt tratați ca niște inculți, niște neciopliți, needucați (...). De aceea, este nevoie de multă rugăciune, dar și de pragmatism. Dacă am reușit ceva în acești trei ani, mult, puțin, Dumnezeu știe, dacă vom mai face ceva, mult, puțin, vom vedea, s-a reușit în primul rând prin mila lui Dumnezeu, iar mai apoi datorită aceastei viziuni pe care ne-am conturat-o și mai ales datorită echipei, căreia îi mulțumesc”, a concluzionat pr. Radu Brânză, coordonatorul Departamentului Pro Vita Iași.