Copilăria este definiția zâmbetelor, a viselor și a descoperirilor, a poveștilor nemuritoare și a supărărilor de doar câteva clipe. Un duhovnic român spunea că frumuseţea religiei noastre constă în faptul că Însuşi Dumnezeu este un copil în braţele Maicii Sale. De aceea, pentru un prunc, a merge la biserică înseamnă a vizita un alt Copil – într-o întrevedere prietenească. O comunicare dincolo de cuvinte, o comunicare tainică şi sfântă.

Indiferent de locul, de tradiţia şi de cultura în care trăieşte, unui copil nu i se poate refuza dreptul la zâmbet. Din păcate, aceasta este doar teoria – pentru că în practică, în foarte multe locuri din lume, timpul copilăriei este presărat cu lacrimi şi chiar cu sânge.

Conform statisticilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, milioane de copii din Orientul Mijlociu se află în situaţii de risc, prinși în criza adusă de războiul din Gaza, între Israel și Hamas, dar și între atacurile ISIS din Irak și Siria. Multe dintre şcoli au fost distruse în conflictele armate și au fost transformate în sedii şi spaţii de depozitare a armamentului deţinut de către rebelii islamişti.

Acelaşi  raport oficial scoate în evidenţă faptul că în taberele din Kurdistan, unde sunt refugiaţi creştinii din Bagdad şi Mosul, există aproximativ 190.000 de copii aflaţi în imposibilitatea de a merge la școală. În Siria vorbim despre trei milioane de copii care au fost nevoiți să abandoneze educația din cauza războiului civil din această țară.

Ultima ştire refuzată de marile agenţii de presă a fost publicată de jurnalistul Samuel Smith pe site-ul său personal, preluat apoi şi de către Christian Post. Un suflet nevinovat a fost executat în piaţa publică din orașul Ramadi, în apropierea Bagdadului.

Hassan avea doar şapte ani şi se juca în praful drumului. Martorii tragediei au declarat că Hassan a fost pur şi simplu luat pe sus dintre ceilalți copii şi dus în piaţa centrală. Deşi acuzaţia citită public spunea că băiatul de doar şapte ani este condamnat pentru „infidelitate şi pentru că a fost auzit blestemând divinitatea”, în realitate „adevărata vină” o constituia faptul că era creştin.

Hassan a fost executat în mod public în Piața Naeem, fiind împuşcat de către agenții Hisbah în fața propriilor părinți și a sute de alți locuitori din oraș.

Episcopia Caldeeană de Bagdad şi Mosul a făcut precizări legate de execuţia copilului: „Motivul a fost fabricat, după cum ne-au spus cei care au fost de faţă. A fost un gest pentru a destabiliza şi ce a mai rămas din comunitatea creştină din Ramadi. Printr-un gest ni s-a spus: Nu sunteţi bineveniţi aici. Creştinii trebuie să plece sau să moară! Hassan va rămâne în conştiinţa noastră, el este un copil al lui Dumnezeu!”.

Acestea sunt doar câteva picături de sânge, într-un mare ocean al creştinilor din Orient. Un loc în care copilăria nu are miros de îngheţată…