Este Ortodoxia de acord cu horoscoapele? Dacă nu este, care sunt motivele respingerii acestora? Moda horoscopului a apărut după evenimentele din decembrie 1989. Motivul este lesne de înțeles: înainte, nu era îngăduit.
Îmi aduc bine aminte că, în urmă cu aproape douăzeci de ani, după absolvirea facultății, unul dintre foștii colegi s-a angajat la un cotidian. I-a revenit, prin fișa postului, sarcina să alcătuiască „Horoscopul zilei“. Era o fire mai excentrică și nu a socotit aceasta a fi în contradicție cu ideile sale foarte largi.
Rețeta a fost următoarea: a căutat o lucrare de specialitate, dar la vremea aceea a dat doar peste un tratat de astrologie de pe la o mie opt sute și ceva, în care erau prezentate câteva modele de astrograme și se exemplifica asupra unor zodii. A luat acea lucrare, un fel de gromovnic, dar în limba franceză, și pentru horoscopul fiecărei zile cât a lucrat la acel ziar a datat cu o sută de ani mai târziu afirmațiile găsite. A mers foarte bine, până și-a găsit un job mai bun. Nu i-a fost greu, pentru că de cele mai multe ori horoscoapele sunt făcute ambivalent, la modul: „Astăzi, aveți șansa unică de a întreprinde nu știu eu care activitate sau de a cunoaște nu știu ce persoane influente care v-ar putea schimba cariera sau chiar viața. În caz contrar, ați ratat o mare oportunitate, după care s-ar putea să așteptați de acum încolo multă vreme“. Oricum ai da-o sau ai lua-o, se potrivește. Dacă ai avut o zi bună, spui: „Vezi, mi s-a potrivit horoscopul!“. Dacă ai avut o zi proastă, exclami: „Trebuia să mă aștept, doar mi-am auzit horoscopul!“. Știu persoane care nu sunt liniștite până nu își aud horoscopul, indiferent că le zice „de rău“.

Este Ortodoxia de acord cu horoscoapele?
Dincolo de partea hazlie a lucrurilor, se ridică o întrebare de fond: Este Ortodoxia de acord cu horoscoapele? Dacă nu este, care sunt motivele respingerii acestora?
O primă observație este aceea că, în presa scrisă, la radio și televiziune, moda horoscopului a apărut după evenimentele din decembrie 1989. Motivul este lesne de înțeles: înainte, nu era îngăduit. Trecutul fusese falsificat, iar prezentul și viitorul programat pe cel puțin cinci-zece ani înainte. Era un viitor strălucitor, din victorie în vic-torie, până la victoria finală. Doar un singur „atotputernic“ putea interveni pe atunci în această programare.
Chiar și atunci când au pătruns în țară, în vremuri de „libertate“, au fost importate din Occident, din spațiul în care s-au creat. M-am întrebat de ce au apărut și proliferat în lumea apuseană, iar țărilor ortodoxe le-a fost exportat. Și am găsit un răspuns logic: specificul vieții lor a favorizat apariția și credința în ele. Horoscoapele au apărut într-o parte a lumii în care, din punct de vedere religios sau confesional, credința majoritară o constituie protestantismul. Este cunoscută influența pe care a avut-o în trecut religia asupra tuturor formelor de manifestare ale vieții umane: economice, soci-ale și politice. Așa cum arată marii economiști ai lumii, capitalismul nu s-ar fi putut niciodată naște în mod firesc într-o țară ortodoxă. Ortodoxia este o religie a comuniunii și întrajutorării, a milei și dăruirii, în timp ce capitalismul este un sistem economic care are în centrul său proprietatea individuală și respectarea ei, dar și individualismul și egoismul.

Horoscopul s-a născut în lumea protestantă
La fel se întâmplă și cu horoscopul. Nu s-ar fi putut naște niciodată în lumea ortodoxă, o lume a iubirii și a încrederii în ajutorul lui Dumnezeu în toate inițiativele și faptele noastre bune. Este suficient să menționăm faptul că, potrivit credinței ortodoxe, în timp ce păcatul aparține omului, liberei sale voințe, virtutea nu este socotită niciodată a fi un rod exclusiv al activității umane. Sfântul Maxim Mărturisitorul, spre exemplu, dădea, în acest sens, poate cea mai frumoasă definiție a virtuții, spunând că ea este îmbinarea sau unirea neputinței umane cu ajutorul lui Dumnezeu. Experiența duhovnicească demonstrează faptul că, oricât de mult ne-am osteni noi în a dobândi și lucra deplin o virtute, aceasta nu s-ar petrece fără ajutorul lui Dumnezeu.
Horoscopul s-a născut în lumea protestantă, pe fondul dezvoltării științelor exacte, scăpate de sub autoritatea religiei catolice și, poate, ca o reacție împotriva acesteia. Dacă ea învăța că Dumnezeu este Cel care ne conduce viața, horoscopul vine să spună că nimic din ceea ce este important în viața nu depinde de El. Poate, cel mult, de configurația astrelor pe care El le-a creat, dacă Îi mai recunoaștem chiar și calitatea de Creator. Totul ar depinde de modul în care se conjugă planetele, de ascendent și descendent.
O astfel de concepție este în legătură cu doctrina protestantă, cu diferitele ei nuanțe, despre predestinație: absolută sau relativă. Potrivit acestei doctrine, prin păcatul strămoșesc, omul L-a supărat definitiv și iremediabil pe Dumnezeu, pierzându-și orice atribut superior. De atunci, omul, precum învăța Luther, este asemenea unui buștean pe care se taie lemne. Nu spune nimic, ci doar suportă. În mod similar, predestinația învață că fiecare om este ales, hotărât sau predestinat încă din pântecele mamei sale spre viața veșnică fericită sau spre chinurile veșnice ale iadului. El nu mai putea face absolut nimic pentru influențarea sorții sale, iar dacă totuși săvârșea fapte bune, acestea nu aveau efect în planul veșniciei, ci erau doar un semn al unui suflet bun, aflat în căutarea desăvârșirii morale.
În sutele de ani în care a propovăduit această doctrină, protestantismul nu a reușit să ofere niște criterii clare de selecție din partea lui Dumnezeu: statutul economic, social, cultural sau religios al părinților.
Din punctul de vedere al credinței ortodoxe, tocmai acesta este motivul pentru care horoscopul nu poate fi acceptat: omul nu este un buștean, ci un colaborator cu Dumnezeu în opera mântuirii personale. Dumnezeu îi acordă această demnitate: de a fi împreună-lucrător cu El și nicidecum un buștean amorf și fără rațiune.

Lui Dumnezeu nu-I pare rău că ne-a creat
Pe de altă parte, în timp ce în mediul protestant se alcătuiau astfel de horoscoape, poporul român își fixa în proverbe și sentințe înțelepciunea și experiența sa. Iar unul dintre proverbele românești spune că „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă“. Nici bune, nici rele. În toate, prețuiește libertatea noastră. Este darul cel mai înalt pe care ni l-a oferit prin creație. Nu Îi pare rău pentru el, deși omul l-a folosit și continuă să folosească libertatea sa spre păcat și pieire, dar nu i-o retrage ființei Sale celei mai dragi. Atât în păcat, cât și în virtute, ne lasă să ne exercităm libertatea și discernământul. Doar că la sfârșit, la sfârșitul vieții fiecăruia dintre noi, se trage linia și se socotește.
Mă întrebam: oare Dumnezeu, atunci când predestina un om, cum socotea sau ce Își spunea? Este ca și cum Dumnezeu ar sta într-o sală imensă, cu puzderie de monitoare, ar ști cine și unde se naște și Și-ar spune: „Ăsta e român și merge la iad, pentru că ei au fost dintotdeauna un popor încercat, iar celălalt e american, sau francez, sau britanic, sau german, sau elvețian și așa mai departe. Da, acolo s-a născut democrația și ei nu pot merge decât în rai!“. E ca și cum am plăti înainte de a cumpăra, ar trebui să achităm o factură pe care poate nu o vom consuma niciodată în viață. Ar fi absurd, or, Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și dreptății. Or, chiar și între români, americani sau europeni sunt fel și fel de oameni. Deci, ar trebui ca fiecare horoscop să aibă un caracter particular: pentru fiecare capricorn, pentru fiecare vărsător și așa mai departe. Cele larg difuzate sunt mult prea generale.
În ultimă analiză, motivul pentru care Ortodoxia nu acceptă horoscoapele îl constituie respectul ei față de libertatea omului și încrederea în calitățile și puterile sale, chiar și după ce acestea au fost slăbite de păcat. Prin pocăință și rugăciune stăruitoare în Dumnezeu, el reușește să împlinească în viață ceea ce nici un horoscop nu i-au fi putut prezice sau, din lipsa de colaborare cu harul, să rateze ceea ce horoscoapele lumii i-ar putea promite.
Eu, bunăoară, îmi fac singur, zilnic, horoscopul, indiferent că afară plouă sau că e frumos, că suntem amenințați cu o proximă apocalipsă sau ni se profețesc vremuri minunate, că ninge sau e caniculă. Îmi programez fiecare zi și viața întreagă să le trăiesc frumos și cer ajutorul lui Dumnezeu să îmi împlinesc gândurile bune, să mă lepăd de cele rele și, astfel, să mă mântuiesc.