Înjurăturile

Unii oameni aud de când se trezesc la viață mai mult înjurături și sudalme decât vorbe cuminți. Mai apoi, când cresc, le vine foarte greu să vorbească altfel decât au învățat. Și totuși, e bine să ținem cont de faptul că fiecare cuvânt este urmașul unei intenții și premergătorul unei acțiuni. De aceea nu e bine să aruncăm cuvinte rele.

Unii oameni aud de când se trezesc la viață mai mult înjurături și sudalme decât vorbe cuminți. Mai apoi, când cresc, le vine foarte greu să vorbească altfel decât au învățat. Și totuși, e bine să ținem cont de faptul că fiecare cuvânt este urmașul unei intenții și premergătorul unei acțiuni. De aceea nu e bine să aruncăm cuvinte rele.

E bine să ne obișnuim să spunem cuvinte bune și frumoase. De ce? Pentru că așa cum spunea cineva, dacă lucrezi cu miresme și parfumuri, tu ești primul care miroase frumos, iar dacă lucrezi cu gunoaie, tu ești primul care pute. Ceea ce facem altora ne schimbă și pe noi. E greu de scăpat de o obișnuință dar nu e imposibil și mai avem și unele trucuri la care putem apela cu succes.

Am aflat de cineva, șofer profesionist de București, care înjura mereu. Mediul, meseria, toate l-au adus în starea în care la câteva vorbe scăpa și câte o înjurătură. Până când, fiind și instructor la o școală de șoferi, a trebuit să o învețe pe o femeie cum să țină „colacul“ în mână. Doar că de fiecare dată când înjura, femeia aceea lua mâna de pe volan. Speriat, șoferul a certat-o și a întrebat-o de ce face așa ceva. A spus femeia că ea nu rabdă înjurături și dacă mai înjură, ia mâinile de pe volan. „Și ce să spun? Nu vezi ce fac ăștia pe lângă care trecem?“ a întrebat-o. „Păi, spune «Doamne miluiește»“ i-a sugerat ea. Au mai parcurs câțiva metri și cineva le-a tăiat calea. Șoferul a scos capul pe geam și i-a strigat cu năduf „să te miluiască Dumnezeu, băi“! Au trecut anii și lumea a început să-l cunoască drept șoferul care striga în trafic „Dumnezeu să te miluiască“, în loc să înjure.

Nu e ușor să rupi o patimă, să dezrădăcinezi o obișnuință. E nevoie de multă stăpânire de sine, de multă voință. Uneori însă, cu puțină înțelepciune, reușim să schimbăm doar puțin, ceea ce ne face rău, fără să fie nevoie să scoatem tot copacul din rădăcină. E ca și când altoiești un pom pădureț cu o ramură dintr-unul roditor. Rădăcina rămâne aceeași, dar roada se face bună. E bine să învățăm să ne folosim defectele în așa fel încât să ne aducă roadă bună. E mult mai simplu și mai eficient decât să încercăm să ne ștergem complet pentru a ne reinventa.

Cine poate smulge din rădăcină ca să sădească la loc, să facă. Iar cel care nu poate, să nu deznădăjduiască, pentru că avem fiecare cale de ieșire, oricât de multe smârcuri am avea împrejur.
 

Citește alte articole despre: rugăciune, virtuți, înjurături, Patimi

De la același autor

Ultimele din categorie