Săvârşirea în grabă a pravilei de rugăciune vă tulbură conştiinţa. Şi pe drept. De ce îl ascultaţi pe vrăjmaşul? Vrăjmaşul este cel care vă zoreşte: "Mai repede, mai repede". De aceea nici nu aveţi vreun rod din partea rugăciunii. Dar puneţi-vă ca lege să nu vă grăbiţi. Să rostiţi rugăciunile astfel ca niciun cuvânt să nu fie rostit fără cunoaşterea sensului şi, după posibilitate, şi a simţământului corespunzător. Luaţi asupra dumneavoastră această osteneală cu fermitatea unui comandant suprem ca nicidecum să nu ia naştere vreo împotrivire faţă de acest lucru. Vrăjmaşul vă insuflă: "Trebuie şi asta, trebuie şi cealaltă", dar dumneavoastră să-i răspundeţi: "Ştiu şi fără tine, piei de aici!" Aşa merge rugăciunea. Dar la dumneavoastră există numai rostirea rugăciunii, iar rugăciunea nu. Şi numai rugăciunea hrăneşte sufletul. De aceea vă şi simţiţi nemulţumită.

Uitaţi-vă la ceas să vedeţi cât timp trece dacă nu vă grăbiţi şi veţi vedea că vor trece doar câteva minute. Şi ce pagubă puteţi avea din pricina grăbirii!!

(Scrisoarea 763. Seria 5.  Pag. 16)

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008; pp. 63-64)