Este şi milostenie duhovnicească? Putem face milostenie şi fără bani, cu un oarecare lucru sau cu altceva?

Desigur. Cu un sfat, cu compătimirea, cu lacrima. Când te bucuri cu cei ce se bucură. Când dai cuiva ceea ce-i lipseşte; ceva de care are nevoie. Potrivit bunului simţ, creştinul nu trebuie să spună niciodată „nu” nimănui. Dar se poate să nu ai nimic cu tine. Dă-i batista ta, dacă este curată. Dă ceva. Porţi un baston? Dă bastonul. Mergi acasă fără batistă, fără baston.

Odată, în timp ce mergeam pe drum cu părintele Ioan Cononov, l-am auzit spunând unui sărac: „O clipă, să merg până la colţul acela şi-ţi voi da ceva”. A mers la colţ, şi-a scos ultima şi singura cămaşă şi a dat-o săracului. „Iată, ia-o!”. A rămas numai cu reverenda. Şi-a terminat toate lucrurile sale, iar acasă nu mai avea nicio altă haină şi nimic altceva. A început să poarte hainele tatălui său. Dar şi pe acestea le-a dat săracilor.

(O viață de jertfă – Mărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 70)