Ştiu pe cineva care îşi ţinea pravila în mod deosebit [mai mult decât probabil, preasfinţitul se referă aici la sine însuşi], anume renunţase să citească rugăciunile din cartea de rugăciuni şi îşi alesese câteva rugăciuni scurte din psalmi, din versetele şi invocările ecteniilor, care erau mai potrivite cu starea lui, le orânduise în felul său... şi apoi, aşezându-se la rugăciune, repeta fiecare stih de câteva ori, cu atenţie şi simţământ. După ce îi spunea totul Domnului, sfârşea pravila. El era convins că, îndată ce începea să facă acest lucru, pe tot parcursul pravilei atenţia nu mai fugea şi simţământul se păstra. Dar, desigur, nu repetarea mecanică producea acest lucru, ci puterea cugetărilor din stihuri...

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 23)