(In. 10, 15) Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.

Puterea iubirii face pe o persoană vitează pentru că dragostea adevărată nu socoteşte nimic greu, sau amar, sau grav sau mortal. Ce sabie, ce răni, ce pedeapsă, ce moartea poate îndrăzni să biruiască iubirea desăvârşită? Iubirea este un scut impenetrabil. El aruncă orice proiectil, respinge loviturile săbiilor, ia în batjocură primejdia, râde de moarte. Dacă iubirea e prezentă, ea biruie totul.

Dar oare, moartea păstorului este bună pentru oi? Să cercetăm. Le lasă pe ele părăsite, le expune fără de apărare lupilor, lasă pradă oile iubite fălcilor scrâşnitoare ale bestiilor, le lasă descoperite jafului şi răpirii şi le pune în primejdie de moarte.

Toate acestea sunt dovedite prin moartea Păstorului, Hristos. Căci din timpul în care Şi-a pus viaţa pentru oile Sale şi a îngăduit să fie înjunghiat prin furia iudeilor, oile Lui au suferit cotropiri de la păgânii piraţi.

 Ca prizonierii care sunt ucişi în temniţe, ei sunt reduși la tăcere în peşterile tâlharilor. Ei sunt sfâşiaţi neîncetat de prigonitori care sunt ca nişte lupi furioşi. Eu sunt muşcaţi de eretici care sunt ca nişte câini turbaţi cu colţi sălbatici...

În lumina tuturor acestora, îşi arată Păstorul iubirea Lui pentru voi prin moartea Lui? El îşi arată iubirea pentru că, atunci când vede primejdia ameninţând oile, când nu-şi poate apăra oile, El preferă să moară înainte de a vedea vreun rău făcut oilor Lui?

Dar ce să facem noi, dacă Viaţa însăși nu poate muri decât dacă decide să facă aceasta? Cine-ar fi putut lua viaţa de la Dătătorul de Viaţă dacă El nu ar fi voit? De aceea, el a voit să moară, El care şi-a îngăduit să fie înjunghiat deşi El nu putea să moară. Şi astfel, să cercetăm puterea şi raţiunea acestei iubiri, cauza acestei morţi  şi folosinţa Pătimirii Sale.

Este clar, este o putere stabilită, o adevărată raţiune, o cauză lucidă, o folosinţă evidentă în tot acest sânge. Căci o putere unică a ţâşnit din moartea unică a Păstorului. Pentru oile Sale, Păstorul a înfruntat moartea care-L ameninţa. El a făcut aceasta pentru ca printr-o nouă rânduială El să poată, deşi prins El Însuşi, să prindă pe diavol, autorul morţii; să poată ca, deşi înjunghiat, să pedepsească; ca prin moartea pentru oile Sale, să poate deschide Calea pentru ele să biruie moartea.

(Petru Hrisologul, Predica 40, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)