Să devenim plini de Duhul Sfânt. Aici este cuprinsă fiinţa vieţii duhovniceşti. Aceasta este un meşteşug. Meşteşugul meşteşugurilor. Să ne deschidem mâinile şi să ne aruncăm în braţele lui Hristos. Când vine Hristos, am câştigat totul. Hristos le va preface pe toate cele dinlăuntrul nostru. Va aduce pacea, bucuria, smerenia, iubirea, rugăciunea, înălţarea. Harul lui Hristos ne va înnoi. Dacă ne întoarcem către El cu dor, cu înflăcărare, cu dăruire, cu dragoste, Hristos ne va da totul.

Fără Hristos este cu neputinţă să ne îndreptăm pe noi înşine; nu ne vom putea dezlega de patimi. Singuri nu putem să ne facem buni. Fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5). Oricât ne-am strădui, nimic nu vom izbândi. Un singur lucru trebuie să facem: să ne întoarcem la El şi să-L iubim din tot sufletul (Marcu 12, 30). Cea mai bună tămăduire a patimilor este numai iubirea lui Hristos. Dumnezeu a pus în sufletul omului o putere; de om atârnă felul cum o întrebuinţează, pentru bine sau pentru rău. Dacă asemănăm acea putere cu apa, binele cu o grădină plină de flori, copaci şi iarbă, iar răul cu o grădină plină de spini, atunci se poate întâmpla aceasta: când îndreptăm apa spre grădina cu flori, atunci toate înverzesc, cresc, înfloresc, învie; în acelaşi timp, spinii, pentru că nu sunt udaţi, se usucă şi pier. Şi invers.

Nu-i nevoie, deci, să vă îngrijiţi de spini. Nu vă lăsaţi prinşi de urmărirea răului. Aşa ne vrea Hristos, să nu ne îngrijim de patimi şi de vrăjmaşul. Îndreptaţi apa, adică toată puterea sufletului vostru, către flori, şi atunci vă veţi bucura de frumuseţea, mireasma şi răcoarea lor. Nu ajungeţi sfinţi vânând răul. Lăsaţi răul. Să priviţi către Hristos, iar El vă va mântui. În loc să staţi în afara uşii şi să alungaţi răul, mai bine dispreţuiţi-l, nebăgându-l în seamă. Năvăleşte asupra voastră răul? Voi dăruiţi-vă toată puterea lăuntrică binelui, adică lui Hristos. Rugaţi-vă: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Ştie El cum să vă miluiască, în ce chip. Şi, când vă umpleţi de bine, nu vă mai întoarceţi spre rău. Deveniţi, prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipeşte!

(Părintele Porfirie, Ne vorbește părintele Porfirie, Editura Egumenița, p. 226-227)