Oare te-am veselit cu povestirea fru­museților raiului sau mai mult te-am întristat prin asemănarea cu cele stricăcioase? Căci, cugetând mintea ta cu adevărat lucruri înalte și care sunt mai presus de lume, ca ceea ce are petrecerea în ceruri și privește spre vrednicia cea de sus (prin minte ne asemănăm și ne legăm de Dum­nezeu și de cele netrecătoare. De aceea și vrea ea să audă și să cunoască cele ce o privesc pe ea, pe care nu le știe din cauza izolării ei în cele materiale), gândea la cele făgăduite și lua seama să audă ceva din bunătățile cele făgăduite nouă, „pe care nici ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inimă de om nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9).

Deci cine să le povestească, dacă ochiul nu le-a văzut? Dacă urechea nu le-a auzit, cum le va primi a ta? Dacă la ini­mă de om nu s-au suit, cum le va încăpea mintea noastră? Deci nu le scoatem afară nici pe cele trupești, dar le căutăm pe cele duhovnicești. Căci, precum în Lege era ceva simțit, dar făcea și închipuire a ceva înțeles, așa și Raiul îl înțelegem și trupește, dar îl tâlcuim și duhovnicește.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului; Omilie despre Rai, traducere din limba greacă de Ierom. Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 93-94)

Raiul din Eden

Care cuvânt va putea înfățișa desfătarea Raiul?

Eden