Iar dacă pe tine te vei chinui şi eşti singur, să nu osândeşti pe prietenii tăi, iar dacă eşti împreună cu mulţi, ascultă pe Stăpânul tău, Care a zis: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea” (Matei 7, 12). Iar dacă de nevoie, pentru chinuirea trupului, trebuie totdeauna să-ţi slujeşti ţie, ia aminte să nu vatămi pe aproapele tău.

Deci, pentru aceasta, părinţii cei desăvârşiţi, după ce şi-au ales o rânduială, lucrul început, până la sfârşit, fără de împiedicare l-au săvârşit. Că până la patruzeci sau cincizeci de ani nu şi-au schimbat rânduiala lor, adică: înfrânarea cea bună şi neprihănită, de la mâncăruri înfrânându-se şi limba stăpânindu-şi, culcarea pe jos şi smerita cugetare, blândeţea, credinţa şi dragostea, cererea pentru zidirea cea desăvârşit duhovnicească. Şi peste acestea: necâştigarea şi liniştea din partea oricărui lucru pământesc şi viaţă cinstită, priveghere şi rugăciune cu plâns şi umilinţă, iar râsul până la zâmbire. Că mândria au călcat-o, iuţimea şi mânia, în ei uscându-se, le-au stins. Aurul şi argintul de dânşii s-a defăimat şi desăvârşit pe sine s-au curăţit. Pentru aceea, şi Dumnezeu S-a sălăşluit întru dânşii, iar ei înşişi şi cei ce au auzit despre dânşii pe Dumnezeu au preamărit.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 127)