Există un episod în Vechiul Testament care explică foarte bine ce se întâmplă cu cea mai mare parte a lumii creştine astăzi, în Cartea Numeri, capitolele 25 şi 31, ve­dem ce au făcut madianiţii, popor păgân, atunci când au realizat că nu au nici o pu­tere asupra poporului lui Israel, pentru că Dumnezeu Însuşi îi sprijinea, îi apăra şi-i călăuzea. La sfatul vrăjitorului Valaam, ma­dianiţii au ademenit pe israeliţi, facându-i să desfrâneze, spurcându-se şi „păcătuind cu fetele din Moab”. Pe urmă, prin însoţirea cu aceste femei i-au îndemnat pe evrei să se închine la zeii lor, adică i-au împins să slujească unor zei care nu erau decât personificarea idolatră a patimilor de necinste. Iar toate acestea numai pentru a-i face să se îndepărteze de Dumnezeu, pen­tru a atrage mânia Domnului asupra lor. Lipsit de puterea dreptei Celui Prea înalt, poporul israelitean devenea astfel o pradă uşoară, putea fi biruit şi dus în robie.

Avem şi noi madianiţii zilelor noas­tre, iar aceştia sunt, după cum ne învaţă sfântul Nil Ascetul, toţi cei care aduc desfrânarea în popor cu scopul de a-l supune şi a-l stăpâni mai uşor. Şi cine este oare astăzi poporul lui Dumnezeu, dacă nu creștinii, cei care au primit legământul cel nou pecetluit cu însuși sângele jertfei lui Hristos, cei care se botează și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Lui?

Acesta este, prin urmare, sensul tainic al tuturor politicilor de depravare a tine­retului, dincolo de eficienţa pe care o au acestea în procesul de manipulare politică şi economică. Astfel ne putem explica de ce prima lege dată în România după că­derea regimului ceauşist a fost liberalizarea avorturilor. Toată pornografia care a inun­dat după 1990 chioşcurile stradale, canalele de televiziune si ziarele nu au ca efect decât îndepărtarea harului lui Dumnezeu, lipsi­rea de sprijinul cel mai important pe care putea să-l aibă poporul dreptcredincios ro­mân. Oare faptul că am ales mai curând sprijinul şi recomandările Consiliului Europei, şi al altor organisme internaţio­nale, decât păzirea învăţăturii Lui Hristos, nu poate fi o explicaţie a sărăciei, a bolilor şi a necazurilor pe care le întâmpină româ­nii astăzi?

(Războiul desfrânării ne-a secătuit puterile, dar bunul Dumnezeu, singurul, ne poate ajuta, Gheorghe Fecioru, Presa Ortodoxă, nr. 9, 2009, p. 3)