Începând cu secolul al VII-a, Patriarhii Antiohiei și-a desfășurat activitatea de păstorire în condiții foarte grele, Antiohia fiind sub stăpânire musulmană. Pentru întărirea relațiilor de colaborare, dar și pentru primirea unor ajutoare care să le faciliteze activitatea de păstorire a credincioșilor, patriarhii antiohieni au întreprins călătorii în alte Biserici Ortodoxe.

Biserica Ortodoxă Română a susținut Patriarhia Antiohiei prin tipărirea de cărți în limbile greacă și arabă, dar mai ales prin numeroase ajutoare materiale.

Legăturile dintre Bisericile Ortodoxe din Țările Române, în special din Moldova și din Țara Românească, și Patriarhia Antiohiei au avut o dezvoltare deosebită începând cu secolul al XVI-lea.

Prima vizită a unui patriarh al Antiohiei în Moldova este consemnată în anul 1587, când patriarhul Ioachim al V-lea, călătorind spre Rusia,  a poposit în Suceava unde a fost întâmpinat de Episcopul de Rădăuți, Gheorghe Movilă, căruia i-a dăruit o frumoasă icoană reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus, păstrată la Mănăstirea Sucevița.

În anul 1653, patriarhul Antiohiei Macarie al III-lea, a vizitat Țara Românească şi a sfinţit Catedrala Patriarhală din Bucureşti. La invitația domnitorului Vasile Lupu, Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei, va vizita Moldova între anii 1653-1654. „Călătorie a patriarhului Macarie”, jurnal întocmit de însoțitorul patriarhului, diaconul Paul de Alep, conține ample descrieri ale vieții sociale și bisericești, reprezentând una dintre cele mai importante surse de informații asupra Moldovei de la mijlocul secolului al XVII-lea. Patriarhul a vizitat localitățile Galați, Vaslui, Focșani, Bacău, Roman, Bogdana, Cașin și Iași, cu mănăstirile și bisericile lor, și a fost găzduit la mănăstirea Sfântul Sava.  Jurnalul de călătorie conține referiri la modul de organizare a Bisericii din Moldova, ca mitropolie cu episcopii sufragane, frumoase descrieri ale unor biserici din Iași. Deosebit de valoroasă este informația că alături de  Biserica  Sfinții Trei Ierarhi exista un mare colegiu românesc, unde  se studia limba română, alături de slavonă, greacă și latină, asemenea academiilor din acea vreme.

În anul 1693, Patriarhul antiohian Neofit a participat la înmormântarea domnitorului Constantin Cantemir și a rămas în Moldova până în primăvara anului 1694.

Ahanasie al III-lea Dabas a vizitat Țara Românească și Moldova. În acele timpuri păstorea în Țara Românească unul dintre cei mai de seamă mitropoliți din toată istoria ei, Sfântul Antim Ivireanul. El a tipărit pentru credincioşii Patriarhiei Antiohiei primele cărți liturgice în limba arabă: un Liturghier greco-arab (1701) şi un Ceaslov greco-arab (1702). Liturghierul greco-arab din 1701, a fost una dintre primele cărți tipărite cu litere mobile din lume având caractere arab.

Prima tipografie cu caractere arabe din Patriarhia Antiohiei a fost dăruită de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, în 1706. Patriahul Atanasie al III-lea a instalat-o la Alep, unde s-au tipărit multe cărți pentru arabii ortodocși.

Moldova a fost vizitată de două ori și de Patriarhul Silvestru (1729-1730 și 1744-1749). Cu prilejul celei de-a doua călătorii, la rugămintea Preafericirii Sale și cu sprijinul domnitorului Constantin Mavrocordat, s-a înființat o tipografie arabă la Mănăstirea Sfântul Sava, la care au lucrat doi meșteri din Liban (Mihai Bazzi din Tripoli și diaconul Girgis din Alep). Între anii 1745-1747, au fost tipărite lucrări importante pentru apărarea credinței ortodoxe, precum  și antimise, în anul 1748.

PF Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, care va fi prezent în România în perioada 23 septembrie – 1 octombrie 2016, în timpul primei vizite făcute în Patriarhia Română, a dat mărturie în cuvântul rostit pe 24 noiembrie 2014, la București, că patriarhul Atanasie al III-lea, în introducerea Liturghierului tipărit în 1701 în Țara Românească, a consemnat marea sa recunoștință și a cerut preoților antiohieni să se roage pentru fraţii milostivi prin aceste cuvinte: „Sfântul Pavel în Epistola către Timotei spune: Te rog înainte de toate să faci cereri şi rugăciuni pentru toţi oamenii, adică şi pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi: prieteni, rude şi străini. Iar Biserica noastră Cea Sfântă după această poruncă apostolică, se roagă, înainte de orice, lui Dumnezeu pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea sfinţilor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor prin credinţa cea ortodoxă în Dumnezeu. Deci, dacă suntem nevoiţi să ne rugăm lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, cerând pentru necredincioşi şi duşmanii noştri ca să fie miluiţi de Domnul, atunci cu atât este mai necesar şi mai degrabă să cerem Lui şi să ne rugăm pentru credincioşi şi prieteni, mai ales când sunt milostivi, dăruind nouă daruri mari care mântuiesc sufletele”.