Crucea Patriarhală – istoricul și semnificația celei mai înalte distincții a Patriarhiei Române

Documentar

Crucea Patriarhală – istoricul și semnificația celei mai înalte distincții a Patriarhiei Române

    • Crucea Patriarhală – istoricul și semnificația celei mai înalte distincții a Patriarhiei Române
      Foto: pr. Silviu Cluci

      Foto: pr. Silviu Cluci

    • Crucea Patriarhală – istoricul și semnificația celei mai înalte distincții a Patriarhiei Române
      Foto: pr. Silviu Cluci

      Foto: pr. Silviu Cluci

    • Crucea Patriarhală – istoricul și semnificația celei mai înalte distincții a Patriarhiei Române
      Foto: pr. Silviu Cluci

      Foto: pr. Silviu Cluci

Crucea Patriarhală este cea mai înaltă distincție acordată de către Patriarhia Română. Acest ordin a fost instituit în anul 1925 de către Patriarhul Miron Cristea și se conferă clericilor și mirenilor deopotrivă.

Crucea Patriarhală este înscrisă și în Stema Patriarhiei Române, aprobată prin Legea nr. 70, votată în Senatul României la 28 martie 1928, în Adunarea Deputaţilor la 6 aprilie 1928 şi promulgată prin Decretul Regal nr. 1.148 din 25 aprilie 1928, publicat în „Monitorul oficial”, Partea I, nr. 96 din 3 mai 1928.

Profesorul Gheorghe Vasilescu, fost coordonator al Arhivei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care se află la Mănăstirea Antim, explică, în volumul „Enciclopedia Ortodoxiei româneşti”, alcătuirea acestei distincții: „Baza acestei cruci o formează o cruce grecească având cele patru braţe egale. La jumătatea celor patru braţe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu braţe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu braţe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii şi mici fiind 17. Acest număr arată că posesorul emblemei îşi întindea jurisdicţia peste încă 17 eparhii, pe lângă cea a Bucureştilor”.

De asemenea, domnul Gheorghe Vasilescu mai subliniază și faptul că această cruce specială, înscrisă chiar în centrul emblemei Patriarhiei Române, pe scutul cel mai mic de culoare roşie, simbolizează însăși Patriarhia Română. În alcătuirea ei, patriarhul Miron Cristea s-a inspirat, potrivit afirmaţiilor sale, de la nişte grătele decorative pe care le-a văzut la fereastra unei case ţărăneşti din cătunul Cătimănel, aparţinător comunei Topliţa, din Transilvania.

În limbaj heraldic, Crucea Patriarhală are următoarele semnificaţii: culorile alb și galben sunt simbol al luminii harului ceresc şi al vieţii spirituale a Bisericii. Emailul alb heraldic reprezintă culoarea albă a hainelor Patriarhului României, consacrate în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, care simbolizează haina albă a îngerilor vestind Învierea lui Hristos, Biruitorul morţii şi Mântuitorul lumii, haina albă a Sfântului Botez şi haina albă a momentului tunderii în monahism. Ovalul de culoare roşie semnifică iubirea jertfelnică a lui Hristos, a slujitorilor Bisericii şi a credincioşilor care ajută Biserica.

Conform articolului 147, alineatul 1 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române poate conferi Crucea Patriarhală cu gramată, la propunerea ierarhilor eparhioţi, clericilor şi mirenilor cu o activitate meritorie îndelungată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi social-filantropic.

Vă recomandăm să citiți și: