Modificarea rolurilor şi modelelor tradiţionale ale comportamentului este întotdeauna în stare să genereze consecinţe negative, însă de multe ori acest lucru nu este imediat evident.

În ultimii ani, nu doar la noi, dar şi în alte ţări, se aud tot mai des voci care militează pentru învăţământul separat al băieţilor şi al fetelor. Într-un comitat englez a fost realizat nu demult un experiment şi s-a dovedit că rezultatele din şcolile cu învăţământ separat sunt mai bune decât cele din şcolile în care băieţii şi fetele învaţă împreună.

Straniu? Deloc! Este vorba despre faptul că băieţii se dezvoltă fizic şi psihic cu câţiva ani mai târziu decât fetele. Iată de ce, atunci când ei învaţă împreună, la băieţi se dezvoltă complexul nereuşitei. În şcoala primară şi în gimnaziu ei sunt mai scunzi decât fetele, deseori mai slabi şi fizic, mai dezordonaţi: caietele lor sunt mai neîngrijite, scrisul mai urât, notele, în consecinţă. Toate acestea nu stimulează dorinţa de a învăţa la majoritatea băieţilor. Când băieţii nu sunt puşi intenţionat în situaţia dezavantajoasă, ei se simt mai liniştiţi şi obţin rezultate mult mai bune.

Pe de altă parte, fetele, care încep de obicei mai devreme decât băieţii să se intereseze de problemele ce ţin de sex, nu sunt distrase la ore în cazul învăţământului separat, nu cochetează, nu-și aruncă una alteia scrisorele.

Recent, am vizitat o grădiniţă din Moscova în care se încearcă educarea separată a băieţilor şi fetelor. Orele şi plimbările sunt în comun, iar restul programului în grădiniţă ‒ masa, somnul, jocurile ‒ se desfăşoară aparte. I-am vizitat şi m-am gândit: „Măi, să fie! Câte mi-a fost dat să aud în ultimii ani despre greşeala «pedagogiei asexuate» (astfel au numit pedagogia care nu ia în calcul diferenţele de gen) şi despre necesitatea educaţiei sexuale la copii. Dar uite aici! Educaţie normală, fără indecenţă, fără destăinuirea lucrurilor care în mod tradiţional sunt considerate la noi a nu fi pentru copii, fără privirea cinică pe furiş prin gaura cheii...”.

Cu copiii din această grădiniţă nu se trâmbiţează tema „de unde am apărut”, ci pur şi simplu în fiecare zi li se oferă modele etalon de comportament masculin şi feminin. Băieţii sunt învăţaţi să fie curajoşi, rezistenţi, galanţi în relaţia cu fetele.

Despre fete vom discuta mai amănunţit. Când ajungi în partea alocată educaţiei lor, îţi aminteşti de romanul lui Zola, La Paradisul femeilor. Ce e acolo! (...) O adevărată împărăţie a femeilor, în care fiecare fetiţă este o mică prinţesă. Şi ele au un comportament corespunzător, care uimeşte prin feminitate şi graţie. Multe fetiţe, venind pentru prima dată la grădiniţă, semănau cu băieţii prin felul lor de a fi, îndeosebi cele cu fraţi mai mari. Dar nici alte fete nu aveau maniere, graţie, căci la grădiniţă sunt destui copii din familii defavorizate, în care grosolănia şi agresivitatea sunt ceva normal. Dar aici fetele se schimbă repede, şi asta fără nici un fel de presiuni din partea celor mari. Pur şi simplu este nefiresc să te comporţi ca un necioplit în această atmosferă confortabilă şi elegantă. Iar copiii sesizează uşor nefirescul.

Venind în vizită la fete, băieţii sunt evident impresionaţi de abundenţa „zorzoanelor” şi se întorc uşuraţi în partea alocată lor, în obişnuitul mediu bărbătesc, la săbii, căşti de pompieri, soldăţei. Cu toate acestea, la ei nu apare dorinţa de a distruge raiul fetelor. De obicei, băieţii strică jocul fetelor pentru a-şi demonstra supremaţia în faţa „plângăcioaselor şi bârfitoarelor” ‒ aceasta este metoda lor de a arăta cine este „mai tare”. Şi, pe când grădiniţa era una obişnuită, ştrengarii nu pierdeau ocazia să le strice ceva fetelor. Acum însă, când nu au ce să împartă, ei nu numai că nu supără fetiţele, ci le permit cu plăcere să treacă înainte, le cedează cele mai bune locuri, și așa mai departe.

(Tatiana L. Şişova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru părinţi, traducere din limba rusă de Pr. Nicolae Creţu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 225-227)