Ce să faci dacă copilul nu doreşte întotdeauna să se spovedească și alege la ce preot vrea să meargă pentru aceasta?

Sigur că poţi lua copilul de mână, să-l aduci la preot şi să urmăreşti dacă face tot ce i-ai zis. Copilul cu un caracter maleabil poate fi ajutat doar să se „cizeleze”. El va face totul după cum vreţi dumneavoastră, dar nu veți afla niciodată exact dacă el se căieşte pentru păcatele sale sau se străduieşte doar să vă facă pe plac.

De aceea, dacă inima omului mic simte că vrea să se spovedească la un preot anume, care este mai tânăr sau mai blând, să aveţi încredere în copil, pentru ca el să meargă acolo unde nu va avea motive să nu se pocăiască în faţa Domnului.

Chiar dacă nu se va hotărî din prima unde vrea să meargă, chiar dacă prima lui hotărâre nu va fi cea mai solidă şi îşi va aminti că la părintele Ioan, spre exemplu, nu vrea să se spovedească, ci vrea la părintele Petru, lăsaţi-l să se decidă. 

Dobândirea unui părinte duhovnicesc este un proces foarte delicat şi intim, în care nu trebuie să ne amestecăm. Astfel, îl veţi ajuta mai mult pe copil.

Dacă, drept rezultat al căutărilor sale duhovniceşti, copilul va spune că a îndrăgit cutare parohie, unde merge şi prietena Elena, şi că acolo îi plac corul şi predicile părintelui, atunci părinţii creştini înţelepţi îl vor lăsa să meargă acolo, fară a se întreba de ce nu vine cu ei. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, încredinţându-I copiii noştri, căci El îi va păzi.

Înseamnă că nu trebuie să te îngrijorezi dacă fiul/fiica ta vrea să meargă la altă parohie?

Mi se pare că este folositor pentru părinţi să trimită ei înşişi copiii la altă parohie, începând cu o anumită vârstă, pentru ca aceştia să nu fie în văzul lor tot timpul, simţindu-se controlaţi. Nu poţi să nu te întrebi de ce a ieşit sau de ce nu s-a împărtăşit ori să vrei să înţelegi atitudinea copilului din convorbirile cu preotul.

Când copiii sunt mici, părinţii trebuie să-i urmărească, dar când cresc, poate că e mai bine să se taie firul invizibil care-i leagă de ei (chiar dacă este o mare bucurie atunci când copiii se împărtăşesc din acelaşi potir cu părinţii). Părinţii trebuie să se îndepărteze de copil în sens religios, pentru ca în acesta să fie mai mult din Hristos decât din ei.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 224)