Când sufletul cercetează legea lui Dumnezeu, iar trupul se supune cugetului sufletului, atunci se văd faptele acestea: dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, pacea cu toţi, blândeţea, simplitatea, bunăvoinţa, milostivirea către toţi, modestia, înfrânarea, curăţia, nerăutatea şi celelalte. Şi faptele acestea sunt roadele Duhului Sfânt şi se numesc seminţe sădite în suflet.

Fapta bună nu se săvârşeşte cu uşurinţă, ci cu osteneală şi răbdare. Roadele faptei bune sunt dragostea şi smerenia, din care iau naştere pacea şi liniştea conştiinţei.

Faptele voastre mici, pe lângă toate neputinţele, când faceţi pocăinţă pentru ele şi vă mustraţi pe voi înşivă, sunt primite de Dumnezeu mai bine decât marile osteneli şi nevoinţe, săvârşite cu îngâmfare şi cu părere bună despre voi înşivă.

Este rea pentru noi nădejdea în faptele noastre. Chiar dacă le-am avea, fără dragoste şi smerenie niciun folos nu am dobândi de la ele, iar smerenia şi singură ne poate mântui; de aceasta trebuie să vă îngrijiţi - să dobândiţi smerenia şi să vă puneţi nădejdea în meritele Mântuitorului nostru şi în mila Lui.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 46-47)