Biserica Ortodoxă le-a rânduit atât de minunat pe toate, ca să ajute sufletele care au plecat. Sfânta Liturghie, parastasele, rugăciunile, milosteniile, faptele bune, mătăniile, acel „Dumnezeu să-i ierte”, toate acestea duc spre cele de sus, găsesc sufletele și le aduc folos. Prin urmare, aceasta este cea mai mare milostenie pe care n-o știe nimeni.

Faci o Sfântă Liturghie și, prin darul tău și osteneala preotului, vei milui sute de suflete care se vor ușura și se vor odihni în lumea cealaltă. Desigur, cu acești bani ai putea să ajuți unul sau doi săraci, să-i îmbraci sau să le dai ceva să mănânce, să ai grijă de ei. Și această milostenie este bună, dar Sfânta Liturghie este mult mai folositoare pentru sufletele care se află dincolo, la greu, pentru că nu s-au apropiat de Dumnezeu aici pe pământ. Ele se află în cele de dedesubt și se roagă să iasă și din neamul lor un preot care să le pomenească. Câte lucruri nu ne-a învățat tradiția părinților despre ajutorul acestor lucruri sfinte ale Bisericii noastre!

(Ne vorbește Strarețul Efrem Filotheitul. Meșteșugul mântuirii. Omilii, Editura Egumenița, pp. 232-233)